Decizia Curţii Constituţionale privind revocarea şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi, a stârnit reacţii puternice în justiţie. O declaraţie comună a fost semnată de către 500 de procurori de la toate parchetele din ţară şi de câteva zeci de judecători.
În aceasta, magistraţii cer tuturor instituţiilor abilitate şi factorilor de decizie ”să respecte principiile de funcționare ale Uniunii Europene, să faciliteze îndeplinirea obligațiilor internaționale asumate de România și să țină cont că respectarea statului de drept și a independenței sistemului judiciar este un punct important în materia cooperării internaționale și a capacității României de a fi un partener de dialog în relație cu celelalte state membre, atât în ceea ce privește cooperarea în materie penală cât și cooperarea în materie civilă”.
Subsemnații, procurori în cadrul Ministerului Public, cu respectarea principiului separațiilor puterilor în stat și a obligației de rezervă, luând act de discuțiile publice privind atribuțiile și activitatea procurorilor precum și de aspectele inserate în minuta Deciziei Curții Constituționale a României din data de 30 mai 2018,
Având în vedere Principiile de la Bangalore care permit magistraților să își exprime liber opiniile atunci când le este afectată independența sau când există riscul de a se aduce atingere separației și echilibrului puterilor în stat.
Ținând cont de standardele impuse de Principiile Națiunilor Unite privind rolul procurorului, adoptate la Havana în 1990, Recomandarea Consiliului Europei (2000)19 privind rolul procurorului în sistemul de justiție penală, Standardele de responsabilitate profesională și declarația privind obligațiile și drepturile procurorilor, adoptată de Asociația Internațională a procurorilor la 23 aprilie 1999, Raportul Comisiei de la Veneția privind standardele europene în ceea ce privește independența sistemului judiciar (CDL_AD(2010)040) adoptat la data de 17-18 decembrie 2010, Avizul nr. 9 (2014) al Consiliului Consultativ al Procurorilor Europeni (Carta de la Roma).
Considerând că statul român înțelege să își îndeplinească obligațiile internaționale asumate cu privire la independența sistemului judiciar și apărarea statului de drept și să respecte regulile impuse de Uniunea Europeană și Consiliul Europei precum și de celelalte organizații internaționale din care România face parte
înțelegem să ne asumăm la nivel individual prezenta declarație de principiu:
Activitatea noastră se va derula întotdeauna în conformitate cu rolul constituțional prevăzut de art. 131 alin. (1) din Constituția României, apărând interesele generale ale societății, ordinea de drept precum și drepturile și libertățile cetățenilor. Respectăm competențele Ministrului Justiției privind politica penală a statului precum și atribuțiile concrete în anumite domenii, dar aceste competențe nu validează în niciun fel implicarea factorului politic în modul de instrumentare și soluționare a cauzelor penale. Ministrul Justiției nu are și nu va avea nicio implicare și niciun rol în activitatea noastră profesională ori în vreo cauză penală sau civilă pe care o avem spre soluționare sau la care participăm în calitate de reprezentanți ai Ministerului Public.
Singura instituție care gestionează cariera procurorului și singurul garant al independenței procurorilor este Consiliul Superior al Magistraturii, conform art. 1 alin. (2) din Legea 304/2004, Ministrul Justiției neavând și neputând să aibă niciun fel de rol sau implicare în cariera individuală a procurorului, acest principiu neputând să fie modificat prin inserarea unei alte sintagme în decizia Curții Constituționale, instituție ce nu are competență de legiferare pozitivă. Atragem atenția că evaluarea profesională a procurorilor și modalitatea de accedere în funcție trebuie să aibă la bază sistemul meritoriu, condiții și reguli clare și transparente și lipsa arbitrariului.
Solicităm tuturor instituțiilor abilitate și tuturor factorilor de decizie să respecte principiile de funcționare ale Uniunii Europene, să faciliteze îndeplinirea obligațiilor internaționale asumate de România și să țină cont că respectarea statului de drept și a independenței sistemului judiciar este un punct important în materia cooperării internaționale și a capacității României de a fi un partener de dialog în relație cu celelalte state membre, atât în ceea ce privește cooperarea în materie penală cât și cooperarea în materie civilă.
În susținerea prezentei declarații de principiu aducem aminte că garantarea independenței sistemului judiciar a fost una dintre condițiile impuse în vederea aderării la Uniunea Europeană, context în care au fost adoptate modificări în pachetul de legi privind sistemul judiciar, în mod specific garantarea independenței și stabilității procurorului, prin modificarea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea 303/2004 (”Procurorii numiți de Președintele României se bucură de stabilitate și sunt independenți, în condițiile legii”). Obligația României în ceea ce privește statul de drept și garantarea independenței sistemului judiciar s-a menținut și ulterior momentului aderării, fiind unul dintre criteriile avute în vedere în evaluările MCV astfel încât nu putem considera că o abordare involutivă a statutului magistratului procuror poate să constituie altceva decât o încălcare a angajamentelor asumate în calitate de stat membru.
De asemenea, atragem atenția că Regulile de la Havana privind rolul procurorului, adoptate de Națiunile Unite în 1990, prevăd obligația statelor de a se asigura că procurorii își pot exercita funcția fără a fi expuși intimidărilor, hărțuirilor și interferențelor.
Ca membru al Consiliului Europei, statul român trebuie să ia în considerare și să respecte avizele internaționale, în acest sens în Carta de la Roma fiind prevăzute ca standarde și principii europene referitoare la activitatea procurorilor următoarele aspecte: ”Independența și autonomia Ministerului Public constituie un corolar indispensabil pentru independența justiției. Procurorii ar trebui să fie autonomi în luarea deciziilor și ar trebui să își îndeplinească sarcinile în afara oricăror ingerințe și presiuni externe, conform principiilor separației puterilor și responsabilității”
Independența procurorului și imparțialitatea procurorului sunt două elemente esențiale în standardele internaționale, fiind privite ca puncte cheie în materia drepturilor omului, având o latură instituțională cât și una individuală. Independența și imparțialitatea magistratului procuror nu sunt beneficii personale ale acestuia ci garanții necesare pentru îndeplinirea funcției pe care Ministerul Public o are în structura statului de drept, respectiv de autoritate care asigură aplicarea legii penale, în numele și în beneficiul societății și a interesului public, ținând cont de drepturile individuale ale cetățenilor și de necesitatea asigurării unui sistem de drept penal efectiv. (Recomandarea (2000)19 a Consiliului Europei, paragraful 1)
Atât Recomandarea Consiliul Europei cât și Raportul Comisiei de la Veneția subliniază necesitatea de a asigura proceduri transparente și corecte, fără influențe politice, în ceea ce privește accederea în profesie, sistemul de promovare și activitatea procurorului. Astfel, procedurile care garantează o selecție corectă a procurorilor și cele care protejează procurorul de la o revocare arbitrară constituie aspecte importante în garantarea independenței procurorului. Nu există niciun beneficiu în crearea unui sistem care doar aparent procurorul este independent dacă acțiunile practice tind spre o implicare a factorului politic în activitatea judiciară.
În acest sens, Comisia de la Veneția a subliniat că independența procurorului constituie un mecanism prin care se previne interferența factorului politic sau de orice altă natură în activitatea de urmărire penală iar statele trebuie să asigure cadrul necesar în care deciziile procurorului să fie luate în mod impartial și corect, la fel cum judecătorului îi este cerut să acționeze corect și imparțial fără a fi supus presiunilor altor factori externi.
Raportul Comisiei de la Veneția privind independența judiciară subliniază că ”Trebuie efectuată o distincție clară între interesul persoanelor care dețin puterea în cadrul statului și interesul general. Presupunerea că cele două aspecte se suprapun este prezentă în multe state europene. În mod ideal exercitarea funcțiilor ce vizează interesul general nu trebuie combinată sau confundată cu funcțiile ce vizează interesele puterii executive dintr-un anumit moment, cu interesele altor instituții sau chiar cu interesele vreunei formațiuni politice.” Având în vedere atribuțiile legale ale Ministerului Public, prevăzute atât la nivel constituțional cât și la nivelul celorlalte instrumente legale, subliniem că în calitate de procurori rolul nostru este să apărăm interesul public, înțeles ca interesul cetățenilor într-un stat democratic, rol pe care îl vom exercita, în mod independent și imparțial, indiferent de contextul vremelnic.
Sursa: b1.ro
