Gheorghe Atanasescu a făcut să se întâlnească cei care nu mai sunt cu cei care viețuiesc încă, în „Portrete”/ FOTO+VIDEO

Într-o atmosferă încărcată de emoție și amintiri și în prezența unei asistențe selecte, scriitorul, pictorul și fotograful Gheorghe Atanasescu și-a vernisat, joi după-amiază, la Galeria „Artis” din Slatina a Muzeului Județean Olt, expoziția de fotografie intitulată, simplu, „Portrete”.

Artistului i-au fost aproape artiști, prieteni de-o viață sau mai tineri, apropiați, oameni care îl apreciază și îl iubesc nu doar pentru arta sa, ci și pentru felul său atipic de a fi.

Pe simezele de la „Artis” autorul a urcat circa 500 de portrete, oameni simpli, de la țară, artiști, copii, cu toții surprinși în diverse împrejurări în ultimii 25 de ani sau chiar mai mult. Modul și momentele în care fotograful a surprins fiecare chip în parte ține de simțul său artistic, astfel că fiecare portret spune povestea celui fotografiat, îi dezvăluie sufletul și personalitatea. De aceea expoziția are atât de multă emoție, pentru că oamenii surprinși nu sunt simple fotografii, ci sunt ei înșiși, iar această mare calitate a autorului a fost pusă în lumină de cei care au luat cuvântul la eveniment, ca și felul său atipic de viață, de om care spune doar ce gândește, care se opune prostiei și ipocriziei omenești. Alții au criticat autoritățile că nu sprijină artiști de felul lui Gheorghe Atanasescu, alegând să sprijine doar amatorismul și șmecheria.

Laurenți Guțică, directorul Muzeului Județean Olt: Gheorghe Atanasescu este cel mai liber om din Slatina, pentru că a avut întotdeauna curajul să spună ceea ce gândește, prin scris, prin arta plastică și, de data aceasta, prin intermediul aparatului de fotografiat. El, de fapt, nu vorbește mult, ci face. Iar în seara asta suntem martorii unui eveniment special în care Gheorghe Atanasescu și lumea în care a trăit aproape un sfert de secol constituie un univers aparte. (…) Gheorghe Atanasescu pune pe simeze 500 de «spartani», mulți dintre ei oameni de cultură, oameni din mass-media, oameni politici, dar majoritari sunt cei din cultură. Și de aceea eu cred că un merit al acestei expoziții este aceea că evidențiază o pagină de istorie.

Gheorghe Atanasescu, inginer de profesie, dar care, în regimul comunist a fost pus să măture șpanul din curtea întreprinderii și în locuri de muncă din acestea prin care unii au vrut să îi înfrângă cerbicia și încăpățânarea, el a rămas un artist convins, fondator în județul Olt al cluburilor de fotografie, un pasionat al călătoriilor montane, omul care a scris cinci cărți, omul care face elogiul satului său natal, al munților Făgărași pe care i-a traversat la picior de cinci ori. Deci, să nu te pui cu Gheorghe Atanasescu.

Ioan Smedescu, poet: Foarte mulți (din fotografii – n.r.) au fost cei care au susținut actul de cultură, dar și mai mulți sunt cei necunoscuți, cei care au dus greul acestei vieți. Gheorghe rămâne același artist neluat în seamă de nimeni (autorități – n.r.), turnat într-un tipar care îi aparține în totalitate, și nimeni nu o să-l poată face pe Gheorghe să fie un alt om. El a fost veșnic într-o luptă cu toți și este încă în această luptă, atât cât se mai poate, dar se pare că, de data asta, chiar se bate cu morile de vânt.

Aurelia Grosu, istoric: Ceea ce noi numim cultura acestui municipiu nu poate să fie separată de Gheorghe Atanasescu, nu numai prin faptul că el este un artist, dar și pentru că el este un prieten care nu a trădat niciodată prietenii și care nu a trădat niciodată actul de cultură. Un om de mare caracter, un om generos, un om care sub această mască inabordabilă și taciturnă, uneori acidă, este de o generozitate extraordinară. Artiștii simt într-un anumit fel, iar cei care reușesc să stabilească o punte de legătură cu Gheorghe Atanasescu trăiesc niște bucurii extraordinare, pentru că sub această mască se ascunde un suflet minunat.

A surprins foarte bine expresiile sau ceea ce uneori se transmite dincolo de privirile noastre.

Preotul Nicolae Nicolaescu: Este un model pentru fiecare dintre noi datorită intransigenței morale, a demnității pe care o afișează în societate, datorită polivalenței personalității sale, iar astăzi ni se înfățișează, iată, ca fotograf. Deși nu are studii de fotografie, reușește să surprindă realitatea în care trăim, și nu una fizică, materială, ci realitatea spirituală. Pentru că fotografiice acestea înfățișează nu numai starea de spirit, sentimentul, ci sublimează chipul celui fotografiat. Dânsul nu fotografiază cu ochiul fizic, ci cu cel spiritual, reușind să facă din personajele înfățișate pe simeze niște oameni cu adevărat frumoși, care reflectă lumina, bunătatea, frumusețea spirituală și multe alte lucruri care înnobilează personalitatea umană.

Domnul Atanasescu este un artist care nu zugrăvește cu pensula, cu cărbunele sau cu penița, ci zugrăvește cu lumina, și mai cu seamă cu lumina din suflet. În traducere motamo din greacă, fotografie înseamnă scriere cu lumină. Folosindu-și lumina sufletească, spirituală, înfățișează chipurile multora dintre noi. Și, mai mult decât atât: ascunde poate resentimentele, nimicniciile noastre, scoțând în evidență ceea ce fiecare dintre noi are mai frumos în sufletul său.

Copleșit de atâtea vorbe bune spuse despre el, autorul expoziției nu a putut vorbi mult (nici nu îl carcaterizează vorbăria nesfârșită). Le-a mulțumit tuturor celor prezenți pentru că au ales să participe la eveniment și le-a spus că dacă expoziția le dă vreo bucurie, el se simte împlinit.

Gheorghe Atanasescu: Am adunat o viață fotografii, nu doar portrete. Dar, pentru că potretul exprimă ceva, am încercat să pun pe pereți circa 500 de astfel de imagini. Unii dintre oameni nu mai sunt, alții mai sunt. Expoziția încearcă să spună ceva. Dacă dumneavoastră vă imprimă o bucurie una sau alta dintre fotografii, eu mă bucur. Vă mulțumesc.

•••

Pe simezele Galeriei „Artis” Gheorghe Atanasescu a făcut minuni, aducându-i dimpreună pe cei care au fost și pe cei care sunt încă în viață. Regretatul pictor Nicolae Truță râde cu poftă din câteva imagini, așa cum a făcut-o mereu în viață; marea interpretă de muzică populară Ioana Calotă, cea care îi cânta marelui artist la expozițiile organizate de ziua lui de naștere, este și acolo, precum odinioară. Prozatorul și jurnalistul Nicolae Tița, plecat cu mult prea devreme dintre noi, a fost readus și el în sala de expoziții în care de multe ori a călcat, ca și fotograful, actorul și scriitorul Visi Ghencea, ca și Paul Matiu, și el actor, director al Bibliotecii Județene „Ion Minulescu”. Sunt doar câteva exemple din sutele de cazuri.

Nu lipsesc mari personalități precum Regele Mihai și Regina Ana, scriitorul, eseistul, criticul literar, diplomatul și omul politic Alexandru Paleologu, marele artist plastic Ion Popescu Negreni.

Prezența pe simeze a unor figuri rurale, surprinse în simplitatea și omenia lor plenară, a unor artiști ai locului sau a altora care, deși viețuiesc în alte zări, au legături strânse cu Oltul, a unor rude ale sale, a unor simple cunoștințe, a unor oameni de afaceri prieteni cu artiștii, a unor jurnaliști sau șefi de instituții sau medici cunoscuți ori copii ai prietenilor săi arată că Gheorghe Atanasescu nu a „iertat” nimic din ceea ce i s-a părut demn de obiectivul aparatului său de fotografiat, nemurindu-i, în bunătatea și iubirea lui de semeni, pe toți.

 

 

Gheorghe Atanasescu

De la stânga la dreapta: preot Nicolae Nicolaescu, Aurelia Grosu, Gheorghe Atanasescu, Ioan Smedescu și Laurențiu Guțică

Poetul Ioan Smedescu

Prim-plan cu omul de afaceri Constantin Bădiță, apropiat al artiștilor olteni

Aurelia Grosu și Gheorghe Atanasescu

Constantin Bădiță și Ion Popescu-Labă

Laurențiu Guțică și Aurelia Grosu

Poetul George Nina Elian și interpretul de muzică folk Aurel Ștefănescu

Preotu Nicolae Nicolaescu

Gheorghe Atanasescu, la lucru

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here