FOTO/ Casele Caracostea din Slatina. Istoria superbei clădiri din Expo-Parc, azi reședință episcopală

În scrierile pe care le publică aproape regulat pe pagina sa de socializare, istoricul Aurelia Grosu vorbește și de casele ilustrei familii Caracostea, de la care în Slatina ne-a rămas superba casă din Expo-Parc, care astăzi funcționează ca sediu episcopal.

Iată povestea familiei Caracostea:

„Familia Caracostea, inițial cunoscută sub numele de Bălan, descindea dintr-o familie de aromâni din zona Epir, stabilită la sf. sec. XVIII în satele Floru, Șerbănești, Movileni, unde, pe parcursul mai multor generații, au construit conace, biserici, școli, mori.

Hristudor, fiul lui Cara-Costea (numit așa pentru a-l deosebi de fratele său, Gheorghi Bălan), pe la anul 1837 ridică în Slatina un prim rând de case, înconjurate de teren „cât o câmpie” sădit cu viță de vie, nuci și alți pomi roditori.

Vechea casă Caracostea zidită pe la anul 1837 de Hristudor Cara-Costea; era una dintre primele case din Slatina construită din cărămidă și cu etaj. La 10 martie 1879 în această casă s-a născut viitorul academician Dumitru Caracostea, fiul magistratului Nicolae Caracostea și al Eufrosinei, profesoară de limba franceză. Mihail Caracostea, unchiul lui D. Caracostea , licențiat în drept la Paris, a fost un avocat celebru și deputat de Olt în Parlamentul României, calitate in care a susținut importante proiecte de modernizare edilitară a Slatinei începutului de secol XX. In 1912, pe locul vechii case se construiește o superbă clădire în stil secession, astăzi reședință episcopală.

În această casă, la 10 martie 1879 s-a născut Dumitru Caracostea, fiul magistratului Nicolae Caracostea și al profesoarei de franceză, Eufrosina Blechan din aristocrația bucureșteană. Critic, istoric literar, folclorist, profesor universitar, conducător de reviste și fundații literare, membru al Academiei Române, Dumitru Caracostea este considerat unul dintre cei mai mari stilisticieni ai literaturii române. Dumitru Caracostea nu și-a uitat niciodată urbea natală pe care a evocat-o cu nostalgie în scrierile «Oltul se întoarce la matcă» și «Din anii studenției». Pe oriunde a mers în lume, i-a rămas întipărită icoana Slatinei văzută din pridvorul casei părintești, pe care a asemuit-o cu un „oraș amfiteatru”.
În anul 1912, o altă generație din familia Caracostea, înalță pe locul vechii case o clădire superbă în stil secession.

Casa ridicată în anul 1912 de familia Caracostea pe locul celei zidită în 1837; o bijuterie în stil secession, inedită în peisajul urban al Slatinei din aceea perioadă. Casa este vândută de Constantin Caracostea în anul 1934 Băncii Naționale sucursala Slatina care a funcționat aici până în anul 1948. După 1950 a avut diverse destinații până în anul 2000 când a devenit reședință episcopală.

Constantin Caracostea vinde în anul 1934 casa Băncii Naționale devenind sediul sucursalei Slatina; suma primită este investită de Constantin Caracostea pentru modernizarea moșiei de la Movileni și construirea unei mori de inalt randament.

După anul 1948, în casa Caracostea au funcționat rând pe rând: Centrala de metale neferoase și rare, legată de Uzina de Aluminiu, Comitetul județean UTC, cabinet medical al PCR.

Din anul 2000, casa Caracostea a devenit reședință episcopală. O bijuterie arhitecturala construită în anul 1912

În vremea din urmă, casa Caracostea a devenit reședință episcopală”.

Text și foto: Facebook/Aurelia Grosu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here