de Gheorghe ATANASESCU
Se vorbeşte că va fi adus şi la noi în ţară giulgiul din Torino, o relicvă creştină cate a generat aprige controverse în timp. După o tăcere de aproape un mileniu în care toată lumea ştia că Giulgiul din Torino era giulgiul în care fusese înmormântat Iisus cu două mii de ani în urmă, a început să se destrame povestea.
În urmă cu 25 de ani, trei echipe de cercetători, cu aprobarea Vaticanului, au realizat studii simultane, şi au ajuns la una şi aceeaşi cocluzie: giulgiul este mult mai recent. Datarea cu carbon a arătat că a fost ţesut cândva, între anii 1260 şi 1390.
Se ştie că în 1314 a fost ars pe rug de către biserică, Jacques de Molay, şi se pare că ulterior corpul lui a fos înfăşurat într-o bucată de pânză, lungă de patru metri, lată de un metru şi ţesută de mână. S-ar părea că imaginea de pe giulgiu ar fi o copie de pe corpul lui.
Noile studii italiene arată că pe dosul pânzei se află cusută o altă pânză, adăugată de călugăriţe în 1534, pentru a acoperi porţiunile înnegrite de fumul unui inccendiu.
Profesorul Giulio Fanti de la Universitatea din Padova, folosind o tehnică specială de developare, a descoperit imaginea unui chip, pe dosul giulgiului, poziţionată sub cea deja cunoscută pe faţa giulgiului.
Cu toate că oamenii de ştiinţă italieni s-au străduit să nu lanseze nici un fel de iposteze false, descoperirea lor a explodat imaginaţia oamenilor. Mulţi specialişti se gândesc că cea de-a doua imagine ar fi luată de pe chipul altui martir al bisericii, s-ar părea, Pierre d’Arcis.
Giulgiul din Torino, departe de a fi un simbol care aparţine numai bisericii tradiţionale, furnizează dovezi ale unei istorii alternative, ascunse, a civilizaţiei occidentale şi a societăţilor secrete care au controlat-o.
Acum, se pare că imaginile de pe giulgiu ar avea şase secole şi jumătate, şapte secole, şi nu sunt falsuri, dar n-ar fi nici imaginea lui Iisus.
