de Ggheorghe-atanasescu
Cu prilejul aniversării a 600 de ani de atestare documentară a Slatinei, în 1968, în faţa Primăriei, a fost dezvelită o impozantă statuie a lui Tudor Vladimirescu realizată de artistul Vasile Blendea. Creatorul a stabilit un postament echilibrat care să pună în valoare măreţia lui Tudor. Noii edili ai mun’cipiului au ,,îmbrăcat’’ postamentul şi stâlpii care-l împrejmuiau, în negru, acoperind astfel creaţia unui sculptor autentic şi zidind pe Tudor ca pe un sacrificat, asemenea unei Ane a lui Manole. Să fi fost Tudor vinovat de ceva?
Poate că acolo, pe postamentul lui Tudor, se întindeau la soare prea mulţi câini vagabonzi şi, în loc să-i stârpească aşa cum au promis, edilii au preferat să acopere totul.
Poate că edilii de astăzi se adaptează noului, căci noul postament al lui Tudor semănă cu noile morminte ţigăneşti de prin cimitire, şi s-or fi gândit să-l îngroape într-un cavou modern şi să nu ne mirăm dacă-l vom descoperi pe viteaz îmbrăcat în termopane.
Poate că erau greu de şters, zi de zi, excrementele maidanezilor, şi noul postament se poate spăla, acum, cu mopsul.
Exista cândva o instituţie numită comitetul pentru cultură şi educaţie socialistă care avea şi o comisie de patrimoniu şi care ar fi trebuit să apere operele de artă. Poate că, văzând ce probleme au omologii lor din Târgu Jiu, care nu se pricep să cureţe monumentele lui Brîncuşi, au încercat să acopere totul, ca pisica.
Tot în 1968 a fost ridicat în parcul ,,Piteşti’’ un monument din piatră, format din mai multe corpuri care să atesteze cei 600 de ani ai oraşului. Astăzi, ce a mai rămas din acest monument, arată ca un cimitir de piatră din antichitate. Singurele semne ale civilizaţiei moderne ar putea să fie inscripţionările cu carioca sau cu vopsea ale tinerilor care şi-au creat acolo un loc ideal pentru a se droga.
Statuia lui Mihai Viteazul, o statuie nu prea reuşită, a fost plimbată prin mai multe locuri ale oraşului şi, după lupte grele în care domnitorul şi-a pierdut şi sabia şi o mână, a dispărut din peisajul urbanistic al Slatinei. Să fi plecat voievodul în Afganistan? Să-l căutăm echipat cu uniforma NATO printre Scorpionii Roşii?
Tot prin Afganistan ar putea să lupte şi bustul lui Eremia Grigorescu care străjuia intrarea în fosta unitate militară de altilerie, însă generalul şi-a luat toate tunurile cu el, şi nu erau puţine şi a dispărut. Sau poate că tunurile au fost topite de ţigani sau de noii capitalişti care transformă totul pentru a alimenta cu materie primă mastodonţii siderurgici falimentari rămaşi fără materie primă.
Statuia Ecaterinei Teodoroiu era străjuită la inaugurare, în 1925, de două tunuri care fuseseră luate captură de război de la duşmanii noştri din primul război mondial. Odată cu venirea comuniştilor, prin 1948, au fost topite şi aceste tunuri pentru a fi transformate în seceri şi ciocane.
,,Industria casnică’’ şi ,,Agricultura’’, două statui bine proporţionate, au fost amplasate la intersecţia dintre bulevardul ,,Nicolae Titulescu’’ şi ieşirea spre oraşul Piteşti, însă au dispărut şi ele după puţin timp. S-ar părea că ăstea s-ar afla prin Spania la cules de căpşuni.
Statuia lui Eugen Ionescu, realizată de sculptorul Ioan Bolborea şi amplasată în cochetul părculeţ de lângă Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă, avea un gard de care se sprijinea academicianul, însă gardul nu mai este. O fi fost topit şi acest gard sau, poate, că a supărat ochiul vigilant al securităţii sub care fusese amplasată statuia?
Casa academicianului Dumitru Caracostea a căpătat puteri preoteşti şi a fost înconjutată cu un gard masiv asemeni unei puşcării, probabil cu acordul comisiei de patrimoniu. Realizatorii gardului s-or fi gândit, cu acordul comisiei de patrimoniu, să continuie şi după moarte închisoarea la care fusese supus academicianul de către regimul communist.
În interiorul gardului au fost închise şi câteva statui din piatră realizate în epoca de aur. Una dintre ele, care avea o temă maternă, mama, tatăl şi copilul, are acum copilul decapitat. Poate că acel copil nu ar fi acceptat să fie închis sau, poate că părinţii or fi dorit să-şi fi botezat pruncul în altă credinţă. Nu prea mai înţelege nimeni nimic deoarece tot grupul statuar e acoperit cu muşchi şi cu licheni.
Legătura cu puterea cerească se face printr-o gaură din acoperişul casei care se zice că ar capta puterea solară din ceruri şi ar ţine legătura cu puterea cerească. Întortocheate mai sunt şi căile Domnului!
Din seria Nimicuri, nr. 38/ 21 februarie 2014
