Valoarea lui pi

de Gheorghe Atanasescu

Ieri era iarnă, azi e vară, lumea a ieşit pe esplanadă. Mai întâi mămicuţele cu cărucioarele, cărucioare BMW cu faruri şi cu bord, Mercedes cu frâne şi cu claxoane.

Apar şi copii mai mari, bicicletele se lovesc de role, trotinetele se lovesc de bătrâni, bătrânii se lovesc de bătrâne…

O minge se îndreaptă spre o bătrână, bătrâna se dă la o parte şi zâmbeşte ştrengăreşte către fetiţele care se aşteptau să fie trase de urechi.

-Ce credeaţi voi că eu nu am dat într-o minge? E-he, maică!

Un copil se apropie de o tulpină.

-Mama, am descoperit o dronă!

-O dronă?

-Are aripi, are antene! Mamica se apropie curioasă.

-Nu e dronă, puişor, e o furnică!

-Şi unde are aparatele de filmat?

-Păi, nu are! Copilul se întoarce supărat.

-Atunci, nu mă interesează.

-Uite un ou de ciocolată. Copilul desface oul de ciocolată.

-Mamy, am găsit o dronă în ou!

-Bravo, vrei să mănânci ciocolata?

-Nu mă interesează!

Băncile sunt pline de bătrâni care se întind ca şopârlele la soare, nu e loc să înfigi un ac.

-Ieşirăm şi din iarna asta!

-Nu mai credeam!

-Ai plătit gazele, ai văzut? Nici o fabrică nu plăteşte cât noi, parcă am fi fabrici!

-Cu două pensii scăpăm şi de luna asta.

Pe aceeaşi bancă două bătrâne se vaietă şi ele:

-Ai văzut cum au mărit preţurile?

-Aşa ne trebuie.

-Am fost la farmacie şi nu mi-au ajuns banii care-i am, mi-au dat reţeta pe jumătate şi mi-au spus să iau câte o jumătate de pastilă în loc de o pastilă.

-Aşa ne trebuie.

-Ai văzut cum ne înşală cu carnea stricată?

-Bine că i-au prins!

-Toţi ne înşală, toţi sunt afacerişti, crezi că până acum, carnea nu a fost tot stricată?

Doi tineri trag pe rând dintr-o ţigară. O fată îi priveşte, ar fuma şi ea, dar ea fumează numai ţigări lungi şi subţiri.

-Ia drăguţo, ia şi tu un fum că n-o fi foc!

-Şi dacă mă îngraş!

-Şi aşa te bate vântul.

Fata ia ţigara, o duce la gură, trage un fum, şi mai trage unul, apoi altul…

-Ajunge, că termini ţigara!

-Mahoarcă, pufoaică, pfuu, mătase de porumb! Sunteţi nişte căpşunari zdrenţăroşi!

-Aşa ne trebuie.

Două fetiţe se joacă cu o minge, o aruncă de la una la alta râzând. Un bătrân se apropie şi le dă hăinuţele.

-Cristina, puneţi-vă hanoracele, eu trebuie să plec cu unchiul Costică.

-Şi, unde te găsim, bunicule?

-Ştiţi voi, unde m-aţi găsit şi aseară.

-Păi, a zis bunica să iei bere de la alimentara că e mai ieftină.

Undeva, răsună imnul naţional! Răsună ca un vânt într-o pădure, oamenii se întreabă ce-o mai fi.

-Au ieşit iar ăştia de la ,,Alro’’!

-Ce-or mai vrea?

-S-a anunţat că se măreşte contribuţia la energia verde şi dă uzina faliment.

-Adică, cum dă faliment?

-N-ar mai avea bani să plătească energia şi trebuie să mai dea afară din muncitori.

-Unde sunt vremurile când le plătea statul energia…

-Vezi, şi Băsescu, şi Ponta ne asigură că, cu cât se măreşte cantitatea de energie regenerabilă, vom avea mai multă energie şi va scădea preţul kilowatului de la contorul nostru.

-D-aia, măresc şi contribuţia noastră pentru energia verde.

-Şi energia asta verde merge toată în buzunarul firmelor străine care au umplut câmpiile ţării cu termopane din alea solare şi cu vârtelniţe de vânt.

-Iar preţul kilowatului creşte, nu scade, curat murdar.

-D-aia sunt în stradă muncitorii de la uzină.

-Câţi muncitori mai sunt pe acolo?

-Păi, muncitori nu prea mai au.

-Cum nu mai au muncitori?

-Păi, din cinci sute de salariaţi, o sută ar fi directori, o sută, contabili, o sută, gardieni, o sută, magazioneri, şi o sută…

-Şi o sută?

-Păi, o sută sunt lideri de sindicat.

În cealaltă parte a esplanadei alţi doi bătrâni se salută:

-Hai noroc, ce mai faci?

-Salut, de când nu te-am mai văzut, alte vremuri…

-Cu ce te mai ocupi?

-Pensionar, dar tu?

-Aş mai avea doi ani…

-Tot lider de sindicat, de ce nu eşti în faţa prefecturii?

-Nu mai sunt lider de mult, m-au dat afară directorii.

-Păi, de ce te-au dat afară?

-Am fost cinstit, bă, d-aia! Nu m-am coborât în cocina lor!

-Şi acum?

-Lucrez la consiliul judeţean, la resurse umane.

-Bravo ţie!

-Auzi, am auzit că a murit inginerul ăla al dracului de la proiectare care mă punea pe mine să învăţ valoarea lui pi.

-Aşa e, a murit, dar de ce e rău că ai învăţat valoarea lui pi?

-Păi, ce să fi făcut eu atunci, ca magazioner, cu valoarea lui pi?

-Poate că e bine că o ştii acum la resurse umane.

-Aşa e, acum e bine că ştiu valoarea lui pi, nu-mi trebuie nici acum, dar o ştiu şi în somn.

-O mai ştii, după atâţia ani? Spune-mi-o şi mie.

-Dar, e bine a vedea lucrările de foarte multe ori!

-Asta e?

-Da!

-Bravo, dar asta nu e valoarea lui pi.

-Dar ce e?

– Dacă numeri câte cifre are fiecare cuvânt din această frază, şi dacă le pui pe hârtie, vei descoperi valoarea lui pi. Dacă numeri cifrele vei decoperi: 3,141592653…

-N-am înţeles nimic, adică eu am învăţat degeaba valoarea lui pi… Păi, eu am spus valoarea asta a lui pi la mulţi oameni mari.

-Şi ce au zis?

-S-au uitat la mine ca viţeii, n-au înţeles nici ei nimic… Bă, voi proiectanţii ăştia, numai tâmpenii aţi făcut, adică, pi, cifre, litere, cerc, harababură, linie, desfăşurată, încurcată… Am avut de-a face cu tot felul de oameni, dar în viaţa mea nu am cunoscut oameni mai aiuriţi ca proiectanţii… Uite, d-aia sunt azi oamenii în stradă! Dar, trebuie să plec, dragule! Mă întâlnesc la barul de acolo cu un lider de partid.

-Păi, la ce partid eşti?

-Avem întâlnire de serviciu, ne ântâlnim pe linie de resurse umane…

-Aha…

În faţa prefecturii, muncitorii de la uzină fluieră, de undeva, de pe stâlpi se cântă un cântec înregistrat de pe vremea lui Adrian Păunescu:

Trăiască România,

 Trăiască tricolorul,

Trăiască şi-nflorească

Măria sa, poporul!

România e căzută pe jos, tricolorul e în bernă, iar poporul fluieră aceeaşi frază plictisitoare pe care numai el o aude:

-Jos!

                                                               Din seria Nimicuri /13 martie 2014

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here