Acţiunile care l-au aruncat pe Iacobov în puşcărie, plecate ilegal din Electrocarbon

Pachetul de acţiuni pentru care omul de afaceri Corneliu Iacobov a ajuns anul acesta după gratii în cazul Rafo Oneşti a fost transferat ilegal de la Electrocarbon SA Slatina la SC Rafinăria Dărmăneşti SA, controlată, înainte de faliment, tot de Iacobov. Gazeta Nouă şi Blogul lui Costel Mirea au explicat, pe parcursul a trei episoade, prezentând dovezi, că Dosarul Rafo a fost „amputat” de procurorul de caz, astfel încât anchetatorii nu au urmat întregul parcurs al acţiunilor, drept pentru care mai multe personaje implicate au fost scoase basma curată. Astăzi mai aducem o dovadă în plus.

Achitaţi mai întâi de instanţa Tribunalului Bucureşti în acelaşi dosar, Corneliu Iacobov şi alte două persoane, Toader Găureanu (administrator unic al Rafo Oneşti) şi Marin Marin (director general adjunct de management la Rafo), au fost condamnaţi, apoi, de Curtea de Apel Bucureşti la mai mulţi ani de închisoare cu suspendare pentru devalizarea Rafo, decizie menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie anul acesta. Ceea ce nu a vrut procurorul de caz, Alina Bica de la DIICOT – Structura Centrală, să reţină până la final a fost că pachetul de acţiuni care a generat toată povestea a plecat ilegal la data de 14 iunie 2001 de la Electrocarbon Slatina la SC Rafinăria Dărmăneşti SA, printr-o cerere de transfer între vii semnată şi depusă de Liviu Ţugulan, în calitate de vicepreşedinte al Asociaţiei Salariaţilor PAS. Documentul a fost depus la Regisco, una dintre companiile care ţineau evidenţa valorilor mobiliare a acţiunilor şi obligaţiunilor listate pe Bursa de Valori Bucureşti şi Rasdaq la acea vreme.
În primul rând, semnatarul documentului, Liviu Ţugulan, nu avea o calitate legală de reprezentare, pentru că însăşi asociaţia pe care o reprezenta avea probleme cu legea la nivelul structurilor de conducere. Organismul fusese înfiinţat în anul 1996, pentru privatizarea fabricii de electrozi siderurgici prin cumpărarea pachetului majoritar de acţiuni de la stat, în baza reglementărilor legale în vigoare la acel moment. În 2000, însă, legislaţia se schimbă prin apariţia Ordonanţei 26 cu privire la asociaţii şi fundaţii, care modifică structurile de conducere ale acestora. Dacă asociaţiile aveau drept organe de conducere, în baza vechii legislaţii, adunarea generală şi consiliul de administraţie, odată cu apariţia Ordonanţei 26/2000 ele vor fi conduse de adunarea generală şi de consiliul director. Or, PAS Electrocarbon nu şi-a actualizat niciodată structurile de conducere, astfel că cel desemnat să efectueze transferul de acţiuni nu a avut un mandat real, în corespondenţă totală cu legea, pentru o asemenea acţiune. În plus, potrivit contractului prin care asociaţia a cumpărat acţiunile de la Fondul Proprietăţii de Stat, cumpărătorul nu putea înstrăina nici una dintre acţiuni.

Asociaţie-fantomă

Ceea ce aveau de făcut membrii asociaţiei imediat după apariţia Ordonanţei 26/2000 era să convoace adunarea generală în cadrul căreia să se aleagă consiliul director. Or, Asociaţia Salariaţilor PAS Electrocarbon se află şi la această oră în incompatibilitate cu prevederile legale.
„Din verificările efectuate în evidenţele noastre, s-a constatat că nu ar exista înregistrări cu privire la componenţa Consiliului Director al asociaţiei, organele de conducere fiind reprezentate de Adunarea Generală şi Consiliul de Administraţie a cărui componenţă este următoarea: preşedinte – Cărămizaru Ioan Teodor, vicepreşedinte – Ţugulan Liviu, membri – Guşoi Fănel, Diaconu Constantin, Rogojinaru Viorel, Voicu Constantin şi Cristescu Marian, secretar – Ciocârlan Eracle”, se arată într-un răspuns oficial al Judecătoriei Slatina către Gazeta Nouă.
De asemenea, într-o altă adresă referitoare la structurile legale de conducere ale unei asociaţii, Judecătoria Slatina face trimitere la Ordonanţa 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, unde se arată că „organele asociaţiei sunt: a) adunarea generală; b) consiliul director; c) cenzorul sau, după caz, comisia de cenzori”. Dintre cei mai sus înşiraţi, Cărămizaru, Ţugulan şi Eracle au fost cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, spălare de bani şi asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, mărturie mincinoasă şi abuz în serviciu contra intereselor persoanei.

Dovezi

Drept dovadă că Asociaţia Salariaţilor PAS Electrocarbon nu avea căderea să realizeze un transfer de acţiuni (lăsăm la o parte faptul că preluarea acţiunilor se efectuează doar în interiorul pieţei de capital) se poate invoca şi anularea, de către Regisco, a transferului celor 3.165.121 de acţiuni (42,6548% din totalul acţiunilor Electrocarbon) de la Electrocarbon la Rafinăria Dărmăneşti, act în legătură cu care acţionarii societăţii slătinene au fost notificaţi prin adresa 5391 din data de 10 iulie 2001. Decizia Consiliului de Administraţie al Regisco a venit după ce a fost atenţionat că pe documentele privind transferul există semnături în fals. Ce fac cei care controlează Electrocarbon? Ascund notificarea Regisco de ceilalţi acţionari, convoacă Adunarea Generală Extraordinară a Acţionarilor (AGEA) şi consfinţesc transferul şi intrarea firmei controlate de Iacobov în Electrocarbon, ca acţionar majoritar, prin Hotărârea nr. 2/12.07.2001. Cu hotărârea AGEA merg a doua zi la Registrul Comerţului Olt, unde solicită modificarea structurii acţionariatului şi obţin o rezoluţie favorabilă în acest sens, fără ca Registrul Comerţului să ştie că transferul acţiunilor fusese anulat. Nici Registrul Comerţului, nici SIF Oltenia, care deţinea atunci 35,0848% din totalul acţiunilor. Între timp, şmecherii de la Electrocarbon au renunţat la serviciile Regisco, trecând evidenţa acţiunilor la o altă companie, Registrul Român al Acţionarilor (RRA), care eliberează un document cu noua structură a acţionariatului.

Aceasta este povestea prin care Iacobov a ajuns să controleze Electrocarbon. Acţiunile sunt apoi transferate la SC Rafo Oneşti SA, gajate în cadrul unei tranzacţii între Rafo şi firma Metaleuroest Câmpina şi „pierdute“ prin executarea unei hotărâri judecătoreşti în favoarea acestei firme, controlată de Mihai Tufan şi Mihai Anastasescu, noii stăpâni ai Electrocarbon. Însă, pentru că totul s-a făcut cu încălcarea legii, Iacobov şi cei doi „colaboratori“ de la Rafo au ajuns după gratii. Nimeni nu a coborât însă mai jos de Rafo, în sens invers, pe drumul parcurs de acţiuni, să vadă că transferul de acţiuni dintre Rafo şi Metaleuroest pentru care nişte oameni au ajuns la puşcărie este asemănător cu transferul de acţiuni dintre Electrocarbon şi Rafinăria Dărmăneşti şi să-i ia la întrebări pe cei de la Electrocarbon, respectiv pe Liviu Ţugulan şi Eracle Ciocârlan, două păpuşi manevrate de Teodor Cărămizaru, precum şi pe păpuşar. Cei trei au avut iniţial calitatea de învinuiţi în dosar, dar apoi, prin disjungere, ei au fost preluaţi într-un alt dosar, care ulterior s-a „stins” în justiţia locală. Se pare că cineva a avut un interes major ca păpuşarul şi păpuşile să scape teferi, dar şi trecere la organele de cercetare care s-au ocupat de dosar.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here