Comentariile OLT-ALERT / Eu nu sunt Charlie. Nu când arta devine insultă în numele libertăţii de expresie

Tragedia celor 12 jurnalişti francezi împuşcaţi, miercuri, de terorişti care s-au declarat membri ai Al-Qaida și a altor opt oameni este de neiertat, dar nici faptul că publicaţia Charlie Hebdo a ales să-l caricaturizeze pe profetul Mahomed într-un moment în care sensibilitățile culturale dintre extremele lumii islamice şi civilizaţia europeană sunt la cuţite nu a fost unul care să fie trecut cu vederea în virtutea libertăţii de exprimare.

Mai mult, aş spune că tipul de jurnalism practicat de publicaţia franceză de satiră şi umor Charlie Hebdo în anumite momente a reprezentat o provocare făţişă la adresa fanaticilor islamici grupați în organizaţii teroriste care abia așteaptă pretexte de acţiune. Pe de altă parte, faptul că, în acest moment, lumea arabă condamnă faptele celor trei tineri nu înseamnă că ea acceptă ca simbolurile sacre să îi fie batjocorite, şi trebuie să ne reamintim în acest context reacţia comunităților islamice din 2005, când publicaţia daneză Jyllands-Posten a deschis genul acesta de conflict publicând cele 12 caricaturi care îl înfăţişau, de asemenea, pe profetul Mahomed – o reacţie oficială generală care a avansat proteste violente în mai multe ţări musulmane. Atunci, Charlie Hebdo a preluat şi publicat cele 12 caricaturi ofensatoare, ultima bravadă fiind, astfel, o recidivă.

În fond, caricatura, ca orice gen artistic și, în general, ca orice manifestare umană, trebuie să aibă niște limite, cel puțin pe cele ale bunului-simț. La urma urmei, definiția genului indică faptul că rostul său este reprezentarea unei persoane sau a unei situații prin exagerarea unor trăsături, îndeosebi negative, cu o intenție satirică sau umoristică – deci artistică. Ceea ce au făcut publicațiile daneză și franceză trec cu mult dincolo de astfel de granițe, atingând, pe calea insultei, simboluri milenare în jurul cărora pulsează viața multor comunități. Desigur, actul terorist nu are și nu poate avea justificare și lumea islamului se disociază net de manifestările terorismului, dar batjocura aruncată de jurnaliștii francezi asupra uneia dintre cele mai importante religii ale lumii este un fapt. Nu te joci în acest fel cu valori în care cred sute de milioane de oameni doar pentru că crezi în libertatea fără frontiere. Susținerea poporului francez împotriva actelor teroriste cărora le-au căzut victime 20 de oameni ce și-au pierdut viața ține de o logică firească, dar susținerea poporului francez într-o astfel de situație istorică în virtutea libertății de expresie fără limite reprezintă, fără îndoială, un exces. La urma urmei, ce ar zice președintele Franţei despre libertatea de expresie dacă în presă ar apărea mama sa, închipuită caricatural în ipostaze revoltătoare?

2 COMENTARII

  1. http://www.agerpres.ro/politica/2015/01/10/cristiana-anghel-pc-regret-asasinarea-jurnalistilor-de-la-charlie-hebdo-insa-libertatea-presei-nu-este-absoluta-16-19-42
    Senatorul PC Cristiana Anghel declară, într-un comunicat transmis AGERPRES, că regretă asasinarea jurnaliștilor de la publicația Charlie Hebdo, însă adaugă că “libertatea presei nu este absolută”, iar președintele Klaus Iohannis poate adera la mișcarea de susținere “Je suis Charlie” doar în calitate de simplu cetățean, nu și de șef al statului.
    “Să ataci ceea ce are cel de lângă tine mai sfânt nu este dovadă nici de curaj, nici de demnitate. Să pui în pericol viața concetățenilor tăi (au murit francezi care nu aveau nicio legătură cu respectivele așa-zis caricaturi) nu este expresia nici a curajului, nici a demnității, nici a patriotismului. Ci a orgoliului nemăsurat și a unei crase inconștiențe”, susține vicepreședintele PC.
    Potrivit Cristianei Anghel, președintele Iohannis nu poate adera public la mișcarea “Je suis Charlie” în calitate de șef al statului. “Domnul Iohannis se poate declara public ‘Je suis Charlie’ în cazul în care este doar un cetățean. Nu atunci când ocupă funcția de președinte al tuturor românilor. Dacă dumnealui (și alții asemenea) sunt Charlie, înseamnă că gândesc la fel și ar fi procedat întocmai…”, apreciază ea.
    “Nu, domnilor, libertatea presei nu este absolută. Nu trebuie dictate legi în acest sens. Există ‘legea bunului simț’. Fiecare om care are un creion în mână și publică trebuie să aibă în vedere și dreptul meu (sau al oricui, de aiurea) la demnitate, la onoare… dreptul la libera exprimare (nu numai al ziariștilor) ar trebui să se oprească (măcar ca o dovadă de bună educație) acolo unde începe dreptul celui de lângă tine… Îmi pare rău. Regret asasinarea lor. Mais, ‘je ne suis pas Charlie'”, adaugă vicepreședintele PC.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here