Una dintre cele mai de fală unităţi economice pe care judeţul Olt le-a avut odinioară, fosta Întreprindere de Utilaj Alimentar din Slatina, actuala SC UTALIM SA, adusă la sapă de lemn de conducerile succesive de după 1990, cu girul proprietarului actual, omul de afaceri craiovean Seor Veroniu Rîcă, reprezintă dovada vie că cei care au privatizat-o pe o sumă cu mult mai mică decât valoarea ei reală nu au avut alt interes decât pricopseala prin cea mai uşoară modalitate: vinderea pe bucăţi a fabricii. Dincolo de faptul că, de la an la an, unitatea şi-a împuţinat văzând cu ochii resursele şi numărul de angajaţi, informaţiile pe care le deţinem arată că modul în care statul şi-a vândut pachetul de acţiuni deţinut la UTALIM a fost unul mai mult decât dubios. Atât de dubios că, dacă vreo entitate de control a statului ar lua istoria recentă a fabricii la bani mărunţi, ar fi imposibil să nu descopere infracţiuni bine dosite de ochii lumii.
Înfiinţată în urmă cu aproape 45 de ani prin Hotărârea Consiliului de Miniştri nr. 1036/20.11.1970, Întreprinderea de Utilaj Alimentar din Slatina s-a numărat printre unităţile economice etalon ale judeţului Olt zeci de ani, lăudându-se cu unii dintre cei mai buni meseriaşi în diverse profesii. După 1990, când, odată cu transformarea ei în societate pe acţiuni, denumirea i-a fost schimbată în SC UTALIM SA, a început declinul, aşa cum s-a întâmplat cu majoritatea unităţilor economice catalogate de fostul premier Petre Roman drept un morman de fiare vechi. La fier vechi a mers şi UTALIM după ce trecerea la economia de piaţă nu a avut alt efect asupra societăţii decât punerea ei pe butuci. Ca în multe alte cazuri, moartea UTALIM nu a fost ceva firesc, pentru că firesc nu a fost nimic din ceea ce s-a întâmplat după 1990 cu „mormanul de fiare vechi”, vândut pe mai nimic şi din care mulţi s-au îmbogăţit.
Paşi în scădere
După ce SC UTALIM SA a acumulat datorii mari la furnizori şi la bugetul statului, Fondul Proprietăţii de Stat (agenţia pe care statul român a înfiinţat-o în 1992 cu scopul de a privatiza societăţile comerciale de stat şi prin care s-au dat, de fapt, mari tunuri financiare în beneficiul unor aşa-zişi investitori străini şi autohtoni) a hotărât să scoată la mezat pachetul de acţiuni deţinut la societatea din Slatina, respectiv 199.818 acţiuni reprezentând 41,3288% din pachetul total (restul fiind deţinut de SIF Oltenia şi de cuponari.
În 1999, UTALIM este cuprinsă în Lista nr. 18 cu societăţile comerciale ce urmau să fie privatizate, iar în data de 13.12.1999, Direcţia Teritorială Dolj a FPS a întocmit nota privind propunerea de vânzare a acţiunilor deţinute la societatea slătineană. Determinarea preţului de ofertă de vânzare a acţiunilor s-a făcut prin raport de evaluare simplificat pe baza activului net contabil, rezultând un preţ de pornire propus de FPS de 105.000 lei/acţiune. Pachetul a fost însă achiziţionat la un preţ de 16 ori mai mic pe acţiune faţă de evaluarea iniţială, potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. DJ/15/29.05.2000. La această valoare s-a ajuns după mai multe licitaţii.
O primă licitaţie a avut loc în data de 4 februarie 2000 (anul în care Fondul Proprietăţii de Stat se transformă în Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului – APAPS), cu preţul de pornire de 105.000/acţiune. Cum nu s-a prezentat niciun ofertant, preţul pe acţiune avea să scadă cu 50% la următoarea licitaţie, care a avut loc în 23 februarie 2000. Nici de această dată ofertanţii nu apar, astfel că la cea de-a treia strigare preţul pe acţiune avea să scadă la 20% din valoare. Iar cea de-a treia strigare a avut loc în data de 26 martie 2000, când la preţul de ofertă de 21.000 de lei au apărut, în sfârşit, SC Astra SA Craiova şi o persoană fizică.
„Preşedintele comisiei anunţă preţul de pornire în valoare de 21.000 lei/acţiune şi pasul de licitaţie de 10%, respectiv 2.100 lei/acţiune. Comisia de licitaţie consemnează desfăşurarea licitaţiei cu paşi în scădere, după ce ambii ofertanţi au refuzat să accepte preţul de pornire. Preşedintele comisiei de licitaţie anunţă ultimul preţ de 8.400 lei/acţiune, care nu este oferit de nici unul dintre ofertanţi. Se declară închisă şedinţa de licitaţie, urmând organizarea unei noi licitaţii cu strigare cu respectarea prevederilor HG 450/1999, pct. 3.47”, se arată într-un document oficial al APAPS.
Repetiţie cu schepsis
Întreaga procedură a fost reluată în luna aprilie 2000, când din nou la prima şi la a doua strigare nu apare niciun ofertant, astfel încât preţul de pornire scade fulgerător de la 105.000 lei/acţiune la 21.000 lei/acţiune. La cea de-a treia strigare din seria a doua a procedurii apare din nou SC Astra SA Craiova şi o persoană fizică, alta decât cea de dinainte. Licitaţia s-a desfăşurat, din nou, după regula licitaţiei olandeze la un preţ în scădere, după ce ambii ofertanţi au refuzat să accepte preţul de pornire. Pachetul de acţiuni pus în vânzare a fost adjudecat de SC Astra SA la pasul numărul 7, la o valoare de numai 6.300 lei/acţiune, adjudecatarul plătind un preţ total de 1.258.853.400 lei vechi, de peste 16 ori mai mic decât valoarea contabilă a pachetului, care fusese evaluat la 20.980.890.000 lei vechi.
Să ne referim acum la legalitatea licitaţiei pentru a spune că, la prima rundă, SC Astra SA a licitat avându-l drept concurent pe Seor Veroniu Rîcă, fiul patronului de-atunci al SC Astra SA, Gheorghe Rîcă, iar la cea de-a doua rundă pe Vergiliu Mihai, angajat al firmei. Una la mână. Dacă s-ar căuta prin arhivele ziarelor unde au fost anunţate licitaţiile la care nu trebuia să se prezinte nimeni, astfel încât preţul să scadă pentru următoarele runde, o să se descopere anumite discordanţe între datele de publicare a anunţurilor cu cele ale organizării licitaţiilor. De pildă, licitaţia din data 20 aprilie 2000 a fost anunţată în ziare, zice-se, în 20 martie 2000, cu trei zile înainte de licitaţia precedentă (26 martie 2000), ca şi când cineva ştia dinainte că la aceasta din urmă nu avea să apară niciun ofertant, cunoscând rezultatul înainte cu trei zile de organizarea ei. Aceste „mici” inadvertenţe, scăpate de APAPS într-un răspuns la una dintre interpelările fostului senator Gheorghe Zlăvog pe subiectul privatizării UTALIM, au dat o mână de ajutor firmei din Craiova să ia o avere de peste 20 de miliarde lei vechi la un preţ de 16 de ori mai mic.
O explicaţie ar putea s-o dea, eventual în faţa organelor de cercetare penală, fostul şef al Direcţiei Teritoriale Dolj a FPS, Ştefan Boicea, care s-a ocupat de licitaţie şi care a semnat contractul de vânzare-cumpărare a acţiunilor. În partea a doua a acestui articol vom arăta cum a ajuns actualul patron să preia întregul control asupra companiei, ce interese necurate l-au mânat să lase sute şi sute de oameni fără pâine şi cine l-a ajutat să vândă compania pe bucăţi.
