Păcatele profesionale ale avocatului slătinean Livius Iordache, de cele mai multe ori duse la limita legii, au culminat în urmă cu şase ani, când omul, reprezentând în instanţă două persoane care aveau calitatea de reclamanţi, a solicitat completului de judecată, în numele acestora, să autentifice o tranzacţie ştiind că aceasta era ilegală. Prin inducerea instanţei în eroare, avocatul ajuta părţile reprezentate să câştige, pe căi frauduloase, o moştenire care nu le aparţinea în întregime. Numele avocatului, care în acest caz a încălcat flagrant Codul deontologic al avocaţilor, figurează acum într-o plângere depusă la DNA Craiova, care şi-a declinat competenţa către Parchetul Curţii de Apel Craiova. Să detaliem.
O familie din Slătioara, Nicolae şi Paulina Diaconu, vindeau, în 2008, printr-o chitanţă de mână, fiului şi nurorii lor, Marian-Gabriel şi Corina-Daniela Diaconu, un teren de 1.361 mp reprezentând „curţi – construcţii, arabil şi vii”, împreună cu o casă pe care cei doi o construiseră şi în care locuiau. Preţul tranzacţiei, 7.000 de lei, era mult subevaluat ţinând cont că, în afară de teren, locuinţa are peste 111 mp şi conţine „două holuri, cameră de zi, trei dormitoare, o bucătărie, magazie sub care se află pivniţă în suprafaţă de 8,26 mp”, aşa cum se arată în documentul tranzacţiei.
Pentru autentificarea chitanţei de vânzare-cumpărare părţile nu solicită serviciile unui notar, deşi acesta era următorul pas. Invocând împotrivirea vânzătorilor în a se înfiinţa la notar, cumpărătorii se adresează Judecătoriei Slatina, unde cer oficializarea tranzacţiei printr-o acţiune în constatare, iar instanţa le admite cererea prin sentinţa civilă nr. 6500 din 11.11.2008. În procesul împotriva părinţilor, reclamanţii au fost reprezentanţi de avocatul Livius Iordache, cel care, probabil, i-a povăţuit să facă pasul spre instanţa de judecată. Toate bune şi frumoase, numai că cei doi părinţi au vândut ceea ce nu le mai aparţinea, întrucât ei transmiseseră deja cu un an înainte dreptul de proprietate asupra aceloraşi bunuri fiului şi nurorii lor, prin contractul de întreţinere autentificat sub numărul 352/12.03.2007. Mai mult, în instanţa de judecată, unde vânzătorii absentează, se face dovada asupra proprietăţii bunurilor cu un extras de carte funciară expirat, respectiv cu extrasul nr. 886/2007, document ce fusese utilizat şi la autentificarea contractului de întreţinere încheiat cu un an înainte.
După cum vom dovedi mai târziu, aceste manevre între membrii familiei din Slătioara aveau drept scop îndepărtarea, pe cât posibil, a unui alt fiu de la drepturile pe care le avea asupra moştenirii averii lăsate de tatăl său, decedat între timp. Un avocat urmează însă numai şi numai căile legale, folosindu-şi doar cunoştinţele juridice şi capacitatea de a interpreta subtil prevederile legale şi de a convinge completul de judecată în favoarea clienţilor săi. Nu este cazul avocatului Livius Iordache, care în speţa aici expusă avea deplină cunoştinţă de faptul că ultima tranzacţie era ilegală.
Plângere la DNA
Nicolae şi Paulina Diaconu au transmis, aşadar, în 2007, dreptul de proprietate asupra averii lor fiului şi nurorii, prin încheierea contractului de întreţinerii autentificat la biroul notarului public Veronica Constantinescu sub numărul 352/12.03.2007. În baza documentului, cei ce dobândeau averea aveau obligaţia de a-i întreţine şi îngriji pe bătrâni, care urmau să locuiască în casă şi să se folosească de bunurile înstrăinate până în ceasul din urmă. Toate acestea s-au făcut fără ştirea celui de-al doilea fiul al familiei Diaconu, Paul, care astfel era îndepărtat de la moştenirea bunurilor înstrăinate, acestea nemaifăcând obiectul succesiunii de mai târziu.
Probabil că primii au fost sfătuiţi, juridic, să îşi întărească planul printr-un document în instanţa de judecată. Aşa ajung cei doi bătrâni să-şi vândă casa, terenul şi acareturile pe care le înstrăinaseră deja printr-un document oficial. Cea de-a doua tranzacţie ar fi fost una perfect legală dacă părţile procedau mai întâi la rezilierea primului contract. Dar n-au făcut-o, iar avocatul Livius Iordache cunoştea natura ilegală a tranzacţiei, pentru că, în paralel, el îi reprezenta pe bătrâni într-un alt dosar în care se solicita instanţei rezilierea contractului din 2007. Apărătorul a încălcat, în acest fel, Codul deontologic al avocaţilor, care prevede că „avocatul nu trebuie, în niciun moment, să furnizeze judecătorului, cu bună ştiinţă, o informaţie falsă ori vreo informaţie de natură să îl inducă pe acesta în eroare”.
Vânzarea-cumpărarea terenului şi a casei este oficializată de instanţă în 2008, în vreme ce rezilierea primului contract are loc în 2009. Fapta la care avocatul Livius Iordache a participat prin reprezentarea părţilor a dus, dincolo de plata unor onorarii bune către apărător, la scoaterea bunurilor înstrăinate din rândul celor care aveau să facă obiectul împărţirii averii moştenitorilor de drept, la care avea să ia parte şi fiul căzut în dizgraţia părinţilor, Paul Diaconu, şi care avea să fie lipsit astfel de efectele legale ale unei moşteniri echitabile. Deşi într-un proces în care a cerut constatarea nulităţii absolute a tranzacţiei acesta a dovedit negru pe alb că vânzarea-cumpărarea a fost una frauduloasă, instanţa a respins cererea şi a constatat deschiderea succesiunii fără introducerea bunurilor vândute fraudulos. Pentru nedreptatea ce i s-a făcut, păgubitul a depus plângeri la mai multe instituţii ale statului. O plângere, din care nu lipseşte numele avocatului Iordache, a fost depusă şi la Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Craiova. Conform adresei nr. 853/VIII – 1/07.07. 2015, DNA Craiova şi-a declinat competenţa în acest caz către Parchetul Curţii de Apel.
•••
Isprava avocatului Livius Iordache în acest caz nu este singura care îi conferă acestuia un profil public îndoielnic. În 2008, o clientă din Bucureşti, reprezentată de Iordache în mai multe procese, îşi acuza apărătorul că i-a cerut onorarii mari pentru care nu i-a tăiat chitanţă şi că, într-un caz, a povăţuit-o să solicite dezbaterea succesiunii în urma decesului soţului ei la o instanţă care nu avea competenţa teritorială să se pronunţe în această cauză. Un alt diferend avocatul slătinean l-a avut cu autorităţile administraţiei publice din Brâncoveni, care l-au prins că, de ani de zile, lucra abuziv un teren agricol. De asemenea, la începutul acestui an pe numele său a fost depusă, la Poliţia Brâncoveni, o plângere penală pentru distrugere, după ce o firmă de prestări servicii l-a acuzat că a distrus reţeaua de cablu tv şi internet în zonă, lăsând sute de familii fără aceste servicii.