Artistul plastic Nicolae Truţă a fost omagiat, marţi, 9 februarie, ziua în care, dacă trăia, ar fi împlinit 67 de ani, prin organizarea unei expoziţii în care se regăsesc tablouri create de trei foşti ucenici ai săi, cărora maestrul le punea pentru prima oară penelul în mână în urmă cu 20 de ani, când deveneau elevi ai Şcolii Populare de Arte Slatina, unde marele artist şi om era pe atunci profesor. Este vorba de Iulian Stancu, Luminiţa Andronăchescu şi Ina-Florica Popa, care au simţit că numai astfel îi pot reîntoarce maestrului lor o parte din ceea ce el le-a dăruit.
Vernisajul expoziţiei a cuprins momente pline de amintiri şi emoţii, printre cei prezenţi la eveniment numărându-se mulţi oameni care l-au cunoscut, l-au iubit şi continuă să îl iubească pe Nicolae Truţă, scriitori, artişti plastici, prieteni şi apropiaţi. De altfel, aproape numai despre artistul omagiat s-a vorbit.
„A vorbi despre Nae Truţă şi urmaşii săi artistici înseamnă a da cuvintelor culoare pentru a se rândui cu tâlcul dorit pe simezele iubirii de frumos. ae a fost plămădit din foşnet de mesteceni şi zbor primăvăratic de lăstun, din susurul de uimire al Olteţului văzând cum se scaldă luna la răscrucea nopţii în apele sale sfioase şi din zâmbetul înflorit al iei pictate pe fir de in, în seri târzii de iarnă. Nae aduna cu truda evlavioasă a ţăranului toate roadele frumosului natural şi le stivuia după culoare şi formă în sufletul său încăpător. Aici, în sala de ospeţe a sufletului, invita la marele ospăţ de iubire, prietenii, învăţăceii, vecinii, cunoscuţii şi necunoscuţii. Asupra lor s-a revărsat ani de-a rândul prinosul de vrajă din rezervoarele nesecate de frumos ale lui Nae, împlinindu-i sufleteşte şi bucurându-i cu raza divină de lumină a picturii. Unora care nu s-au întâlnit până acum cu Dumnezeu, le-ar veni uşor să-l descopere, ascultând cu sufletul simfonia colorată a naturii, orchestrată de Nae pe pânză. Toţi cei care l-au cunoscut, fie şi în treacăt, mărturisesc acum, după zborul său spre aştri, că Nae a fost prietenul lor. Nae dăruia prietenie din priviri, din grabnica strângere de mână, Nae dăruia bunătate din vorba lui domoală şi hâtră, Nae dăruia iubire din penel şi culoare, Nae aprindea scântei de har în sufletul ucenicilor urmându-i apostolic învăţătura ce naşte formă şi culoare, adică iubire. De tot lăudabil gândul ucenicilor săi Luminiţa Andronăchescu- Popescu, Ina Florica Popa şi Iulian Stancu, întors, cu pioasă aducere aminte, la vreme de făurar, spre maestrul lor sub forma impactului artistic vizual. Ajunşi la deplinătate artistică, ei şi-au reunit, într-o expoziţie de grup, nu lucrări selectate pe criteriul amprentei artistice personalizate, ci al fiorului artistic comun, tors din harul maestrului lor de a nemuri culorile. Am trecut ieri, împreună cu doi prieteni, prin faţa tablourilor, la scurtă vreme după panotare, şi am înţeles că niciunul dintre ei nu a vrut să se arate pe sine, ci pe maestrul lor, expunând, în acest scop, chiar câteva lucrări de inconfundabilă manieră Truţă, ce m-au dus, vrând-nevrând, cu gândul la şcoala flamandă, la acele picturi al căror autor poate fi Rubens, dar tot atât de bine oricare dintre ucenicii atelierului său din Anwerp. Niciunul dintre cei trei ucenici ai lui Nae nu poate fi bănuit de ambiţii personale deşarte, de vreme ce lucrările nu sunt expuse pe tronsoane individuale, ci amestecate în creuzetul simţirii artistice pe care Nae le-a transferat-o cu generozitatea aflată doar în structura sufletească a marilor artişti. Ei au vrut să înţelegem că dincolo de ceea ce expun se întrevede ochiul artistic al lui Nae, vibrează simţirea sa lăuntrică, se devoalează măestria lui de dascăl. Ştiinţa compoziţiei, a culorii, a perspectivei, a detaliului, a echibrului, vibraţia însăşi vin dinspre Nae. Restul e al lor, fiecare dintre ei are viziunea artistică proprie, are capacitatea proprie de a stârni, prin formă şi culoare, emoţia artistică autentică.”, a rostit, despre artistul omagiat, despre eveniment şi despre expozanţi, pe care „Nae i-a învăţat regula, nu şi jocul”, scriitorul C. Voinescu, redactor-şef al revistei de cultură OLTART.
În acelaşi registru a vorbit şi scriitoarea Cecilia Romaniuc, dar şi alţi participanţi. În acelaşi registru au vorbit şi cei trei autori ai expoziţiei care cuprinde 37 de lucrări, peisaje, portrete, dar şi teme de artă abstractă.
Cu toţii au vorbit nu despre arta lor, ci despre marele artist şi om Nicolae Truţă, plecat dintre noi, cu mult prea devreme, în 2010, la numai 61 de ani.
Printre participanţi s-au mai numărat pictorul Gheorghe Diaconu, scriitorul Nicolae Zărnescu, poetul şi traducătorul George Nina Elian, dar şi soţia artistului omagiat, Elena Truţă, preşedinta Asociaţiei Culturale „Nicolae Truţă”.
În organizarea expoziţiei s-a implicat, în afara instituţiei-gazdă, şi Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Olt, reprezentată la eveniment de directorul Florian Dumitrescu.
