Cu toate că aceste „mărturisiri” s-ar putea să-mi aducă din partea multora – atât bărbați, cât și femei – o groază de „anateme”, mă încumet să le fac!…
… Ca oricărui „poet al iubirii”, cum mi se spune – justificat, cred – îndeobște, mi-au plăcut toată viața femeile frumoase!
Acest adevăr fiind „divulgat”, se impune totuși o adăugire: frumoase „așa cum le-a făcut mama lor”, „de la natură”, „cum le-a dat Dumnezeu”!..
Nu „restartate”, nu „tunate” ca o mașină, încât la un moment dat nu mai știi cât din trupul lor e „al lor” și cât e „artificiu”, „adaos”…
Din principiu, nu obișnuiesc să mă uit la emisiuni în care asemenea „mărci de femei” își etalează cu bună știință trupul, (lumea e plină de naivi care s-o facă, nu?) prostia și averile, de cele mai multe ori după ce au fost „țepuite” și părăsite de vreun „loverboy” sătul la un moment dat de atâtea improvizații trupești descoperite…
Privindu-le picioarele subțiate prin lipoabsorbții repetate, sânii umflați, ca niște desagi plini cu „nu știu ce”, atârnându-le pe piept, fundurile siliconate uneori asimetric, mai-mai că-ți vine să te-ntrebi cum de au ajuns să se sluțească într-atât!
Mi-amintesc că „pe timpul nostru”, dacă o colegă de facultate, căreia mintea îi „rima” perfect cu trupul – frumoasă și la minte și la trup, adică – „scăpa”, din greșeală sau intenționat, mai mult ruj pe buze, imediat era „taxată” cu râsete pe ascuns și cu replici gen „Cine te-a pus, bre, să te boiești așa?”
Dar sunt sigur că (unii) veți zice că asemenea vorbe sunt „hachițe de bătrân rătăcit prin zilele noastre”…
Fie și așa, dar teamă mi-e că am dreptate!..
Și tot acum mi-amintesc cum, mai deunăzi, unele dintre aceste „frumoase”, atunci când, în emisiuni TV în care li se măsura „gradul de cultură”, erau întrebate „Ce sunt Bucegii”, spuneau că sunt o marcă de bere, „Ce este Siretul”, ziceau că este o firmă de perdele „nașpa”, „Ce este Sibiul „, spuneau că este un salam „mișto”, iar atunci când li se spunea răspunsul corect, acestea, „mieunând” și alintându-se, își justificau prostia cu aceeași replică: „Dar eu nu ies în oraș decât de la vilă până la Otopeni și numai când plec la shopping la Paris!”, iar „hair-stilistul vine acasă”…
… Mi-au plăcut toată viața, cum am spus, femeile frumoase, dar și deștepte!
Și nu o dată mi s-a-ntâmplat ca, după prima întâlnire, după-ntâia frază rostită de aceasta, să părăsesc o femeie, oricât de frumoasă ar fi fost fizic!…
Dar abia acum realizez „ce” sau „câtă” dreptate avea Cioran când scria că uneori „natura nu se schimbă și nu se primenește decât spre a ne lovi”!
La fel și femeile, care tot natură sunt, nu?
Obișnuiesc să spun că vârsta unui om e dată de „vârsta simțurilor”.
Când nu mai poți mirosi o floare, când nu mai poți să privești și să admiri, vara, marea vălurind, și, toamna, o frunză îngălbenită, când nu mai știi să mângâi o femeie frumoasă, când nu te mai încântă cântatul greierilor într-o seară de toamnă, ai murit demult!
Fie-mi iertate cele scrise mai sus, dar niciodată nu voi fi „partizanul” celor care obișnuiesc să spună că „ratingului” i „se permite” – spre a fi mărit – orice, chiar și să considere că e frumoasă o femeie căreia un medic ne-medic” i-a „tunat” gura, mutându-i buza de sus în locul celei de jos!…
O vorbă din bătrâni spune că „Ce e frumos și lui Dumnezeu îi place!”
O asemenea femeie, nici Lui – oricât de îngăduitor și de mărinimos ar fi – nu i-ar plăcea, sunt sigur!..
