Ivan Patzaichin va fi condus astăzi pe ultimul drum. Numeroși cunoscuți și admiratori au trecut pe la Muzeul Dinamo, unde a fost depus trupul său.
La ora 13, marelui nostru campion îi va fi adus un ultim omagiu, la Clubul Sportiv Dinamo. Acolo vor avea loc funeraliile, cu onoruri militare. Ivan Patzaichin își va găsi odihna veșnică la cimitirul Bellu din Capitală.
Luni, Ivan Patzaichin a fost plâns de mulți români. L-au plâns acasă, cei din Deltă, din satul Mila 23. L-au plâns prietenii, care-l așteptau la un festival organizat în Tulcea pentru el.
L-au plâns canatorii pe apele Dunării, dar și cei care au ținut să-i fie alaturi, la Muzeul Dinamo, unde i-a fost depus trupul. Au fost lângă el: artiști, sportivi, și oameni simpli. Pentru că foarte mulți îl admirau pe modestul campion cu pagaia ruptă.
Trupul lui Ivan Patzaichin a fost depus la ora 12:00 în muzeul Clubului Dinamo. Întreaga viață a făcut parte din acest club, s-a întors acolo pentru ultima dată la aproape 50 de ani distanță de momentul în care a câștigat prima medalie olimpică.
Sicriul a fost purtat pe umeri de militari ai gărzii de onoare. În urmă venea fiica sa, Ivona.
Curând au început să apară cei ce voiau să-și ia rămas bun. Ivan Patzaichin a fost un simbol pentru români, mulți l-au admirat și respectat. Printre ei și Leon Rotman acum în vârstă de 87 de ani, dublu medaliat olimpic la canotaj.
Leon Rotman, fost canotor olimpic: “Am rămas stupefiat, ieri, când am auzit. Nici nu știam că e la spital și că e bolnav. Prieteni am fost și vom rămâne și după ce nu voi mai fi eu”.
Gabriela Sabo, campioana olimpică la atletism: “Tatăl meu a murit de aceeași boală”.
Eugen Cristea, actor: “Am fost cucerit nu doar de eleganța și de drăgălășenia acestui om , pe care l-am considerat un copil mare, cât de modestia sa. Un campion, un om de talia sa, de o modestie fară seamăn, de la care ar avea de învățat mulți azi”.
Ivan Patzaichin a intrat în istorie în anul 1972, la Olimpiada de la Munchen, unde a obținut prima sa medalie de aur la simplu. Acolo i s-a rupt pagaia. Vâsla. Dar n-a renunțat.
A vâslit mai departe și a câștigat inimile publicului pentru forța de care a dat dovadă.
A ajuns în recalificări, și-a lipt pagaia și a câștigat finala. Aurul olimpic.
După retragerea din viața sportivă, Ivan Patzaichin a continuat să vâslească, mai ales în locurile natale. A pus bazele unei Asociații alături de care a dorit să promoveze cât mai mult tradițiile și frumusețile Deltei Dunării. Luni ar fi trebuit să se desfășoare unul dintre festivalurile pe care le organiza anual. Scena a fost pregătită de duminică seară. Acolo au mers sute de tulceni și prieteni apropiați să-și ia rămas bun.
Organizatorii festivalului îi pregătiseră o melodie special făcută pentru el. Compusă acolo, în satul în care s-a născut și a copilărit, de către corul de lipovence rusalka din Mila 23 și trupa Subcarpați.
Festivalul nu s-a mai ținut luni, dar canotorii au ieșit pe apă în mod simbolic, pentru a-i mulțumi lui Ivan.
Viorel Gheorghe, organizator: “Acest festival se va numi de acum festivalul bărcilor cu vâsle”.
Casa din satul Mila 23 îi va fi transformată în centru cultural.
Lucica Buhaev, cumnata lui Ivan Patzaichin: “A rămas în sufletul nostru un om iubit, nu mai am cuvinte. O să ne fie foarte dor de el”.
Ivan Patzaichin va fi înmormântat, marți, în cimitirul Bellu din București.
Sursa: stirileprotv.ro
