Concret, în Monitorul Oficial nr.951 din 5 octombrie 2021 a fost publicată Ordonanța de Urgență nr.117/2021 prin care se modifică și se completează Legea nr.53/2003 – Codul Muncii, modificările vizând, punctual, următoarele aspecte:
- Completarea dispozițiilor art.151 lit.d) din Legea nr.53/2003 ce definesc noțiunea/cazurile de muncă nedeclarată, cu situațiile de excepție în care se permite prestarea orelor suplimentare de către angajatul ce beneficiază de un contract individual de muncă cu timp parțial, respectiv cazurile de forță majoră și lucrările urgente pentru prevenirea unor accidente sau în vederea înlăturării consecințelor acestora;
- Introducerea, ca element de noutate, a noțiunii de muncă subdeclarată, prin art.152 ;
- Instituirea unor noi sancțiuni (sub forma amenzilor contravenționale) în sarcina angajatorului, corelative celor două concepte anterior indicate – munca nedeclarată și munca subdeclarată;
- Modificarea termenului reglementat de dispozițiile art.122 alin.(1) din Legea nr.53/2003, de compensare a orelor suplimentare prestate de către angajat, de la 60 de zile la 90 de zile calendaristice după efectuarea acestora;
- Sancționarea angajatorului pentru încălcarea obligației de achitare a drepturilor salariale cu mai mult de o lună, dar și reglementarea unor situații de excepție în acest caz.
Noțiunea de muncă nedeclarată nu este, per se, un element de noutate în cadrul contractului individual de muncă cu timp parțial, Legea nr.53/2003 instituind o interdicție fermă în ceea ce privește prestarea de ore suplimentare din partea angajatului care beneficiază de acest tip de contract (e.g. dispozițiile art.105 din Legea nr.53/2003).
Corelativ, aceste sancțiuni, de o rigoare echivalentă, se reflectă și pentru ipotezele în care deși a fost încheiat un contract individual de muncă cu timp parțial, în realitate munca efectiv prestată de angajat este cea aferentă unui contract individual de muncă cu normă întreagă – conceptul de muncă nedeclarată , sancțiunile în acest caz variind între 10.000 lei și 15.000 lei – pentru fiecare angajat în parte, fără a se depăși valoarea de 200.000 lei.
O importantă modificare operează în sfera dispozițiilor art.122 alin.(1) din Legea nr.53/2003, actuala reglementare trasând un termen mai larg de compensare a orelor suplimentare, de la 60 de zile la 90 de zile calendaristice după prestarea acestora – obligația angajatorului în acest sens nefiind un element de noutate instituit prin OUG nr.117/2021.
Raționamentul legiuitorului în acest sens este și unul firesc, dat fiind că deschiderea procedurii de insolvență marchează, pe lângă confirmarea incapacității de plată a societății angajatoare și ridicarea – în cazuri particulare – a dreptului de administrare, nu de puține ori creditorii garantați/privilegiați identificându-se în planul organelor fiscale și/sau al instituțiilor bancare. În aceste situații, creanțele se impun a fi achitate cu prioritate potrivit dispozițiilor legii speciale (chiar în defavoarea salariaților, care sunt protejați prin noile modificări aduse de Ordonanța de urgență nr. 9/2021 pentru modificarea Legii nr. 200/2006 privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelor salariale).
