Mari sfinți sunt pomeniți, astăzi, în calendarul creștin-ortodox.
Sfântul Proroc Isaia este pomenit în calendarul creştin ortodox în ziua de 9 mai.
Prorocul Isaia a făcut parte din neamul regilor iudei şi era fiul lui Amos, frate al regelui Iudeei, Amazia.
S-a născut în Ierusalim şi a primit educaţie pe măsura rangului său, învăţând legea Domnului. S-a căsătorit cu una dintre fecioarele slujitoare la templu, numite prorociţe.
Sfântul Proroc Isaia, deşi făcea parte din casa regală a Ierusalimului şi putea să aibă multă bogăţie şi slavă, pe toate le-a trecut cu vederea pentru Dumnezeu şi împreună cu soţia sa cea plăcută lui Dumnezeu trăia în sărăcie de bunăvoie şi smerenie, în înfrânare mare şi în viaţa aspră a trupului.
Haina lui era un fel de sac făcut din păr, pe care îl punea pe trupul gol; una pentru smerenie, alta pentru omorârea trupului, iar alta, ca să dea oamenilor păcătoşi model de pocăinţă. Şi aşa îl ruga pe Dumnezeu pentru semenii lui.
A fost atât de bine plăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit a-L vedea şezând pe scaun înalt şi preaînălţat, Căruia împrejur Îi stăteau serafimii cei cu câte şase aripi, strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt Domnul Savaot; plin este cerul şi pământul de slava Lui”.
Când prorocul Isaia a văzut aceasta, s-a umplut de spaimă şi a zis în sine: „O, ticălosul de mine, m-am învrednicit a vedea pe Domnul Savaot cu ochii mei, fiind om, având buze necurate şi petrecând în mijlocul poporului, cel ce are buze necurate” (Vieţile Sfinţilor).
Prorocul Isaia a avut mai mulţi copii. Una dintre fiicele sale, Ofovia, s-a căsătorit cu regele Ezechie, iar din această însoţire s-a născut regele Manase. Sfântul Proroc Isaia a fost condamnat la moarte de acest rege, Manase, care era nepotul său.
Activitatea profetică a lui Isaia s-a desfăşurat în vremea regilor Asaria sau Ozia (809-757), Iotam (757-741), Ahaz (741-725), Hischia sau Ezechia (725-697) şi Manase (697-642).
În timpul domniei regelui Manase, Sfântul Proroc Isaia s-a ridicat împotriva obiceiurilor păgâne; pentru aceasta, a fost scos din cetate şi tăiat în două cu fierăstrăul de lemn.
* Aducerea la Bari a moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae a avut loc în timpul împăratului grec Alexie şi al patriarhului Nicolae al Constantinopolului (1086-1111). Atunci moaştele Sfântului Nicolae din cetatea Mirei (astăzi localitatea Demre, în sudul Turciei) au fost ridicate şi depuse într-o biserică din oraşul italian Bari, situat pe coasta Adriaticii, în sudul Italiei.
Sfintele moaşte erau păstrate în Mira de mai multe secole, iar faima minunilor ce se petreceau la moaştele Sfântului Nicolae, răspândită de marinarii şi comercianţii ce poposeau în oraş, făcuse din acesta un centru de pelerinaj. Ridicarea de aici a sfintelor moaşte s-a făcut când cetatea Mirelor a fost pustiită, intrând sub stăpânirea otomană.
La Bari, moaştele au fost aşezate iniţial în biserica „Sfântul Ioan Botezătorul”. După mai mulţi ani, sfintele moaşte au fost depuse în Catedrala Sfântului Ierarh Nicolae (Basilica di San Nicola).
De atunci, s-a consemnat în calendarul creştin ortodox sărbătoarea aducerii moaştelor Sfântului Ierarh Nicolae în ziua a noua a lunii mai, cinstindu-se prin această sărbătoare ambele aduceri: cea din Mira la Bari şi cea din Biserica „Sfântului Ioan Botezătorul” în biserica nouă.
Sursa: realitatea.net
