Cunoscutul profesor slătinean Silviu Rusu a plecat, vineri, dintre noi. El se pensionase de câțiva ani. Era profesor de matematică și, în urmă cu mulți ani, a îndeplinit și funcția de director al fostului Liceu de Construcții din Slatina, ulterior desființat.
Bolnav, Silviu Rusu s-a retras din învățământ extrem de trist de ceea ce se întâmplă în sistemul de educație din România. Fin cunoscător al unor metode de management și evaluare utilizate cu succes în educația unor țări dezvoltate, el a fost în dezacord cu factorii de decizie din învățământul local, demascând falsitatea, incompetența și corupția din sistem, luptând cu impostura și cerând socoteală celor din vârful sistemului pentru măsurile nedrepte luate în anumite privințe sau, dimpotrivă, pentru că nu se luau măsuri acolo unde se impunea îndreptarea lucrurilor. De aceea, era urât de mulți dintre confrații săi, ajunși, pe alte căi decât cele de competență, în funcții de conducere sau în posturi călduțe.
Minte strălucită, Silviu Rusu era un bun cunoscător al filozofiei românești și universale, al unor teorii și doctrine pe care și le-ar fi dorit implementate în viața socială și politică din România.
Spirit critic, el a cochetat și cu politica de dreapta, fiind un aprig susținător, cu ani și ani în urmă, al Partidului Național Liberal, dezamăgit apoi de evoluția liberalilor români din ultimii ani.
Silviu Rusu a avut, și el, la un moment dat, funcție de conducere, ocupând postul de director al fostului Liceu de Construcții din Slatina, luptând din răsputeri, ulterior, de pe poziția de simplu dascăl, împotriva desființării acestuia, lucru care, din păcate, s-a întâmplat. Pentru slaba evoluție a acestei instituții de învățământ el a dat întotdeauna vina nu pe elevii puțini și slab pregătiți, ci pe cadrele didactice dezinteresate profesional, denunțând și un management defectuos la nivelul liceului.
A ieșit la pensie în urmă cu aproximativ trei ani, ultimul său loc de muncă fiind la Colegiul Tehnic „Alexe Marin”.
Originar din Câmpulungul Moldovenesc, județul Suceava, se întorcea, din când în când, la rădăcini, în vacanțe.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
