Locurile de muncă de care românii fug acasă, dar pe care le acceptă în străinătate/ VIDEO

Tot mai puţini români sunt dispuşi să aibă grijă, acasă, de bătrânii aflaţi în nevoie. În timp ce mulți concetățeni pleacă în străinătate ca să îngrijească bătrânii altora pe bani serioşi, vârstnicii din ţară ajung, în cel mai bun caz, în azile private. Și pe mulţi dintre ei o boală precum Alzheimer-ul îi face să uite – poate din fericire – că sunt părinţii cuiva.

Luminiţa Capră a plecat în străinătate acum 16 ani. Acolo a învăţat să îngrijească bătrâni. În 2014 s-a întors ca să pună pe picioare propria afacere. La azilul ei, zece femei au parte de o bătrâneţe lipsită de griji. Cea mai în vârstă pacientă are 92 de ani.

„Când nu avem personal şi nu putem pleca acasă la noi, la bloc, rămânem aici să avem grijă de paciente, în special la tura de noapte”, spune Luminița, alături de fiica ei.

Pentru singura infirmieră de la azil, munca nu se termină niciodată. De patru ani Luminiţa caută încă cinci îngrijitoare. Lumea sună, însă discuţiile se opresc la partea de interviu.

„În primul moment, lumea este încântată, dar după aceea nu ştiu dacă mai sună 2-3 şi zic da, doamnă, dar dacă iese în Italia o bătrână cu 1.000 de euro?!”, povestește Luminița Capră.

Şi la bucătărie e nevoie de ajutor.

– De când sunt eu, sunt singură la bucătărie, spune Maria Constantin.
– Câte ore munciţi pe zi?
– Vreo 6-7.

Românii cred despre ei că vor fi veşnic tineri şi lipsiţi de greutăţi, susţine directoarea azilului.

„Majoritatea îmi spun imaginează-ţi că nu o să mai fac aceeaşi muncă în România. Sunt româncă, niciodată nu voi schimba o persoană româncă, niciodată nu voi avea grijă de un bătrân în România”, povestește Luminița Capră.

Viaţa la azil, departe de copiii plecaţi în ţări străine, are un gust amar pentru mulţi vârstnici. Unii dintre ei, bolnavi de Alzheimer, au uitat că nu sunt singuri pe lume.

„Cu mijloacele astea mai noi de telecomunicaţii, merg cu calculatorul la pat… Îi pun la curent cu starea pacientelor”, povestește managerul de azil.

De multe ori, singurătatea şi boala devin complici, spun pshihologii.

„Este mai mult decât dezamăgitor scenariul când adulţii care pleacă să aibă grijă de nişte bătrâni în altă ţară ajung în propria ţară la înmormântarea propriilor părinţi, lăsaţi aici, abandonaţi, lipsiţi de ajutor şi doborâţi de propria singurătate”, spune psihologul Mihaela Săhlean.

Președintele Asociației Femeilor Românce din Italia crede că pentru cei care vor să se întoarcă acasă nu contează doar banii.

„Au plecat şi pentru că România nu oferă ce oferă Occidentul. Nu-ţi oferă o structură sanitară de încredere, nu sunt servicii de aceeaşi calitate. În România, banul nu mai are valoare”, spune Silvia Dumitrache.

Peste 500.000 de femei din estul Europei au plecat la muncă în Italia ca îngrijească bărânii altora. Între acestea, sunt o mulțime de românce.

Sursa: digi24.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here