Curtea Constituţională arată în motivarea deciziei privind neconstituţionalitatea legii de înfiinţare a Fondului Suveran de Investiţii că actul normativ a fost adoptat cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, precum şi cu încălcarea principiului din Constituţie potrivit căruia ”nimeni nu este mai presus de lege”. CCR spune, de asemenea, că viciile de neconstituţionalitate afectează întregul act normativ, iar Fondul Suveran de Investiţii putea fi înfiinţat doar printr-o Hotărâre de Guvernu, nu prin procedură parlamentară.
Legea privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI) a fost atacată la Curtea Constituţională atât de către PNL, USR şi PMP, cât şi de către preşedintele Klaus Iohanniss, iar în 18 iulie CCR a decis că actul normativ este neconstituţional.
În motivarea deciziei, care a fost publicată miercuri, CCR arată că au fost formulate două categorii de critici de neconstituţionalitate – pe de o parte, cele care privesc competenţa Parlamentului de a adopta legi în ceea ce priveşte înfiinţarea unor societăţi pe acţiuni, şi, pe de altă parte, cele care privesc respectarea principiului bicameralismului. De asemenea, autorii sesizărilor au formulat o serie de critici de neconstituţionalitate care vizează conţinutul legii.
„(…) Prin jurisprudenţa mai sus citată, Curtea a mai arătat că Parlamentul, arogându-şi competenţa de legiferare, în condiţiile, domeniul şi cu finalitatea urmărite, a încălcat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, consacrat de art.1 alin.(4) din Constituţie, viciu care afectează legea în ansamblu. O lege adoptată în condiţiile de mai sus contravine principiului constituţional prevăzut de art.16 alin.(2) din Legea fundamentală, având caracter discriminatoriu şi, ca atare, este sub acest aspect în totalitate neconstituţională. Într-adevăr, în măsura în care un anumit subiect de drept este sustras, prin efectul unei dispoziţii legale adoptate exclusiv în considerarea lui şi aplicabile numai în ceea ce îl priveşte, incidenţei unei reglementări legale constituind dreptul comun în materie, dispoziţiile legale în cauză nesocotesc principiul constituţional potrivit căruia <>”, arată CCR în motivare.
Curtea mai spune că acceptarea ideii potrivit căreia Parlamentul îşi poate exercita competenţa de autoritate legiuitoare în mod discreţionar, oricând şi în orice condiţii, adoptând legi în domenii care aparţin în exclusivitate actelor cu caracter infralegal, administrativ, ar echivala cu o abatere de la prerogativele constituţionale.
„(…) O astfel de interpretare este contrară celor statuate de Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa şi, prin urmare, în contradicţie cu prevederile art. 147 alin. (4) din Constituţie, care consacră obligativitatea erga omnes a deciziilor Curţii Constituţionale. 57. Cu privire la caracterul normativ al legii, instanţa constituţională a reţinut, prin Decizia nr. 600 din 9 noiembrie 2005, precitată, că ”în absenţa unei prevederi prohibitive exprese, este de principiu că legea are, de regulă, caracter normativ, natura primară a reglementărilor pe care le conţine fiind dificil de conciliat cu aplicarea acestora la un caz sau la cazuri individuale”. Având în vedere cele anterior expuse, Curtea constată că înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii – S.A. dă expresie unei operaţiuni juridice cu caracter individual, aplicabile, prin definiţie, numai unui singur caz expres determinat, creând o societate cu un singur acţionar supusă regulilor 26 prevăzute de Legea societăţilor nr.31/1990, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.1066 din 17 noiembrie 2004. 60”, se mai menţionează în motivarea Curţii Constituţionale.
De asemenea, Curtea arată că, potrivit art.13 din Legea nr.15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, ”unităţile economice de stat, cu excepţia celor care se constituie ca regii autonome, vor fi organizate sub formă de societăţi pe acţiuni sau societăţi cu răspundere limitată, în condiţiile prevăzute de lege”. Societăţile pe acţiuni sunt persoane juridice şi funcţionează pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară. Potrivit art.17 din lege, ”unităţile economice de interes republican se organizează ca societăţi comerciale prin Hotărâre a Guvernului, iar cele de interes local, prin decizia organului administraţiei locale de stat”, iar, în temeiul art.18 din lege, prin actul de înfiinţare a societăţii se aprobă statutul şi se stabileşte forma juridică, obiectul de activitate, denumirea şi sediul principal al societăţii, capitalul social subscris, structura şi modalitatea de constituire a acestuia, precum şi modalitatea de prelucrare a activului şi pasivului unităţii economice de stat care se constituie. În baza actului de înfiinţare, societatea se înscrie în registrul camerelor de comerţ şi industrie, iar actul de înfiinţare se publică în Monitorul Oficial al României, mai spune CCR.
„Pe de altă parte, Curtea observă că, potrivit art.191 din Codul civil, persoanele juridice de drept public se înfiinţează prin lege [alin.(1)], iar, prin excepţie de la dispoziţiile alin.(1), în cazurile anume prevăzute de lege, persoanele juridice de drept public se pot înfiinţa prin acte ale autorităţilor administraţiei publice centrale sau locale ori prin alte moduri prevăzute de lege [alin.(2)]. În privinţa cauzei de faţă, Curtea constată că societatea constituită, deşi nu dispune de prerogative de putere publică, prestează un serviciu public, situaţie în care îi sunt aplicabile prevederile art.191 alin.(2) din Codul civil, ceea ce o califică drept o persoană juridică de drept public. În acest sens, Curtea constată că art.191 alin.(1) din Codul civil se referă la autorităţile şi instituţiile statului [înfiinţarea Guvernului, ministerelor, autorităţilor administrative autonome (spre exemplu, Consiliul Concurenţei), Consiliul Legislativ, Curtea Constituţională etc.], la unităţile administrativ-teritoriale, toate acestea exercitând prerogativele puterii publice, în timp ce alineatul (2) al aceluiaşi text legal se referă la operatorii economici, partidele politice etc., respectiv la persoane juridice care sunt calificate de drept public prin prisma scopului şi obiectului lor de activitate, prestând, spre exemplu, un serviciu de interes public/ general, administrând bunuri proprietate publică etc. În sensul că societatea nou creată este o persoană juridică de drept public conform art.191 alin.(2) din Codul civil, Curtea reţine faptul că aceasta este deţinută în întregime pe toată durata sa de funcţionare de către statul român [art.1 alin.(2) din lege], are ca scop dezvoltarea şi finanţarea de proiecte de investiţii rentabile şi sustenabile în diverse sectoare economice [art.5 din actul constitutiv], statul român are calitatea de acţionar unic pe toată durata existenţei Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii – S.A. [art.7 alin.(4) din actul constitutiv], acţiunile sale sunt deţinute numai de stat [art.6 din ordonanţa de urgenţă], drepturile şi obligaţiile izvorâte din calitatea de acţionar sunt exercitate de către Ministerul Finanţelor Publice [art.1 alin.(2) din lege], strategia investiţională a Fondului se aprobă de către Guvern [art.4 alin.(1) din lege] etc. 64. Prin urmare, având în vedere şi dispoziţiile art.17 din Legea nr.15/1990, înfiinţarea unei societăţi, precum cea de faţă, se dispune printr-un act de reglementare secundară, care se subsumează competenţei autorităţii administraţiei publice centrale. Operaţiunea juridică se circumscrie domeniului de reglementare a actelor cu caracter infralegal, administrativ şi nu corespunde finalităţii 28 constituţionale a activităţii de legiferare, care presupune reglementarea unei sfere cât mai largi de relaţii sociale generale, în cadrul şi în interesul societăţii”, mai spune CCR în motivare.
Curtea Constituţională mai arată că actul normativ încalcă principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, Parlamentul intrând în sfera de competenţă a autorităţii executive, singura autoritate publică cu atribuţii în organizarea executării legilor, prin adoptarea actelor cu caracter administrativ.
„Mai mult, Curtea constată că înfiinţarea unei societăţi este o operaţiune cu caracter individual care vizează un singur raport juridic. Or, concretizarea actului juridic al înfiinţării, în sens de negotium juris, se realizează doar printr-un act administrativ individual, respectiv hotărârea de Guvern, în sens de instrumentum. Aşadar, potrivit cadrului normativ în vigoare, respectiv dispoziţiile Legii nr.15/1990, înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, ca societate pe acţiuni, se poate realiza doar prin hotărâre a Guvernului, act cu caracter administrativ prin care se aprobă şi actul constitutiv al societăţii”, mai precizeză CCR.
Curtea Constituţională concluzionează că legea a fost adoptată cu încălcarea principiului separaţiei puterilor în stat, precum şi cu încălcarea principiului din Constituţie potrivit căruia ”nimeni nu este mai presus de lege”.
„(…) În concluzie, având în vedere că soluţiile legislative privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii, a căror neconstituţionalitate a fost reţinută, constituie elemente esenţiale ale reglementării actului normativ, Curtea constată că viciile de neconstituţionalitate afectează actul normativ, în întregul săuŢ, mai arată CCR în decizia privind neconstituţionalitatea legii de înfiinţare a Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii.
Proiectul de lege privind înfiinţarea Fondului Suveran de Dezvoltare şi Investiţii (FSDI), care se va ocupa atât de dezvoltarea şi finanţarea din fonduri proprii şi din fonduri atrase, cât şi de administrarea activelor financiare proprii, în vederea obţinerii de profit, a fost adoptat de Parlament în 6 iulie.
Fondul Suveran de Dezvoltare şi Investiţii are ca scop atât dezvoltarea şi finanţarea din fonduri proprii şi din fonduri atrase, de proiecte de investiţii rentabile şi sustenabile, în diverse sectoare economice, prin participare directă ori prin intermediul altor fonduri de investiţii sau al unor societăţi de investiţii, singur sau împreună cu alţi investitori instituţionali sau privaţi, inclusiv prin participarea în parteneriate public-private, cât şi administrarea activelor financiare proprii, în vederea obţinerii de profit.
Potrivit unui amendament al PSD adoptat de Comisia de politică economică, strategia investiţională a FSDI se aprobă de către Guvern şi este corelată cu un set de indicatori de performanţă pe termen scurt, mediu şi lung care vizează, fară a se limita, la următoarele: a) dezvoltarea infrastructurii în România; b) crearea de locuri de muncă; c) stimularea inovaţiei şi a noilor tehnologii; d) creşterea capitalului uman pe termen lung; e) creşterea competitivităţii economiei româneşti.
De asemenea, sunt propuse 33 de companii de stat care vor face parte din Fondul Suveran de Investiţii, printre care: Engie România S.A., Societatea de Distribuţie şi Furnizare a Energiei Electrice – Elecrtica S.A., E.ON Energie România S.A., OMV Petrom S.A, Telekom România Communication S.A., Compania Naţională Aeroporturi Bucureşti S.A., Societatea Naţională de Gaze Naturale Romgaz S.A. Chimcomplex S.A., Antibiotice S.A., Compania Naţională pentru Controlul Cazanelor, Instalaţiilor de Ridiciat şi Recipientelor sub Presiune S.A., Compania Naţională Loteria Română S.A., IAR S.A. şi Compania Naţională Unifarm S.A.
Potrivit Eurostat, companiile care ar trebui să facă parte din FSDI trebuie să nu fie în insolvenţă. Faţă de forma adoptată de Senat, Comisia de politică economică a Camerei Deputaţilor a introdus în listă încă zece companii care nu produc profit: S.C. Complexul Energetic Oltenia S.A., Compania Naţională de Căi Ferate C.F. R S.A., Societatea de Radiocomunicaţii S.A., Poşta Română, Aeroportul Timişoara Traian Vuia, Uzina Termoelectrică Midia S.A., Compania Naţională Adinistraţia Canalelor Navigabile S.A. şi Administraţia Porturilor Dunării Fluviale S.A.
Un alt articol spune că „pachetele de acţiuni aduse aport la capitalul social al FSDI în condiţiile prezentei legi se transferă din proprietatea privată a statului român în proprietatea privată a FSDI, acesta putând dispune liber de respectivele acţiuni, în calitate de bunuri proprii”.
Totodată, potrivit proiectului de înfiinţare a Fondului, acesta este administrat într-un sistem dualist, de către un Directorat format din şapte membri, sub supravegherea unui Consiliu de Supraveghere format din nouă membri. În 22 iulie, liderul PSD, Liviu Dragnea, spune ca printre priorităţile coaliţiei de guvernare se află şi legea privind înfiinţarea Fondului suveran de investiţii, el precizând că aşteaptă „cu foarte mare atenţie” motivarea Curţii Constituţionale, care a decis că actul normativ este neconstituţional.
„După decizia CCR privind Fondul suveran de investiţii, aşteptăm motivarea cu foarte mare atenţie şi noi nu o să o citim o lună, o să o citim cât de repede se poate pentru a vedea ce ne spune CCR să facem, să vedem care este calea de urmat. Trebuie să citim cu atenţie”, a afirmat liderul PSD.
Sursa: romaniatv.net
