Alternativele sistemului tradiţional de învăţământ: Fără manuale și note, iar teme doar în weekend

Sursa foto: digi24.ro

Vechi de 100 de ani şi cunoscut în întreaga lume, sistemul de educaţie Montessori îşi face loc cu greu în România. Funcţionează doar în sistem privat şi numai până la clasa a 4-a. Iar trecerea copiilor în sistemul clasic este una dificilă.

Sistemul Montessori | Independenţa primează

Sistemul Montessori, botezat după o italiancă medic şi pedagog ce a pus temelia educaţiei bazată pe independenţă, are aproape 2.000 de elevi în România. Cursurile încep de la grădiniţă. Acolo nu sunt grupe ca la cele clasice. Fete şi băieţi fac fiecare ce le place. Unii ridică din cuburi clădiri ciudate sau învaţă să numere, alţii desenează.

Fiecare copil are libertate de mişcare şi de alegere. Pot să se oprească din ce fac atunci când se plictisesc şi să treacă la altă activitate. Sunt încurajaţi să meargă pe urmele celor mari. Fetiţa aceasta vrea să taie un castravete, atent supravegheată de un ghid educaţional. Nu o opreşte nimeni, pentru că în sistemul Montessori preşcolarii sunt încurajaţi să devină independenţi, ca să se poată descurca în cele mai variate situații şi să capăte încredere în ei. Foloseşte ustensile adevărate de bucătărie şi taie cu grijă leguma. După ce termină, împarte felii colegilor.

Monica Ciobotaru – director: Noi privim copilul ca pe o fiinţă înzestrată cu un potenţial uimitor încă la de la naştere. Fiecare copil se naşte cu 100 de mld de neuroni şi fiecare neuron poate să facă între 5 mii şi 10 mii de conexiuni.

Sistemul Montessori | Copiii aleg ce vor să înveţe

Mergem mai departe. Grupa de şcoală. Intrăm într-o clasă cu 25 de elevi cu vârste între 6 şi 10 ani. Libertatea continuă. Clasele nu îi constrâng la nimic. Nu există bănci, doar nişte mese, la care elevii nu sunt obligaţi să se aşeze. Iar sistemul Montessori îi ajută să înceapă fiecare zi de cursuri optimişti.

Maria Montessori: Mâinile, instrumentul creierului

Iar cei mici încep să se împrăştie. Toţi lucrează în acelaşi loc, dar în ritmul lor şi aşa cum le place. Ghidul, aşa cum se numeşte învăţătorul în sistemul Montessori, ştie să îi ducă pe copii spre materia de care au nevoie şi în acelaşi timp să le dea elevilor senzaţia că ei aleg ce fac. Astăzi, toţi au ales matematica, ajutaţi de materiale speciale. De exemplu, se ocupă de…

-Factori de la matematică.

-Şi această tablă la ce vă ajută?

-Ne ajută ca să ştim dacă se poate împărţi numărul sau nu.

-Dacă nu mai avem bulinuţe scriem aici că nu. La 2 şi 3 se poate.

Magda Crihan – ghid Montessori: Maria Montessori spunea că mâinile sunt instrumentul creierului şi tot ceea ce trece prin mână face intelectul să acceadă mai uşor calea spre cunoaştere. De aceea materialele Montessori sunt manipulative. Deci ei au ocazia să înţeleagă formule abstracte şi să le exerseze de la vârste mici.

Iar acolo unde copiii au totuşi nevoie de ajutor intervine ghidul cu explicaţii pe înţelesul lor.

Magda Crihan – ghid Montessori: Activitatea lor este ghidat în proporţie de 20% de liderul Montessori, adică de mine, şi 80% din timpul petrecut la şcoală ei fac alegeri libere. Eu şi majoritatea dintre noi am fost crescuţi într-un sistem în care altcineva ne spunea ce avem noi de făcut. Când am ajuns la vârsta în care am părăsit cuibul mi-a fost destul de greu să ştiu ce să fac cu liberatatea mea. Însă sunt convinsă că exersând acest lucru de la vârsta lor vor deveni nişte copii conştienţi de ceea ce pot să facă.

Acest sistem convinge destui părinţi, dispuşi să plătească între 33 şi 36 de mii de lei pe an pentru grădiniţă şi ciclul primar.

Părinte: Am observat tendinţa aceasta la sistemele alternative de a include toate activităţile de zi cu zi pe care mie ca adult mi-a fost greu să le integrez în viaţa mea: să am grijă de gospodărie, să mă îngrijesc, să petrec timp în aer liber şi de aceea am ales. Ca să acopăr toate nevoile copilului, dincolo de progresul strict academic.

Sistemul Montessori se încheie însă la sfârşitul clasei a IV-a pentru că România nu are încă specialişti pentru etapele următoare. Cei mai mulţi elevi crescuţi în acest spirit ajung în sistemul tradiţional. Acolo unde se lovesc des de rigiditate.

Monica Ciobotaru – director: Fiica mea a spus odată că nu este de acord cu un anumit lucru la clasa ei şi învăţătoarea i-a spus că îmi pare rău dar nu contează. Ea a luat şi şi-a însuşit răspunsul, dar asta nu o împiedică să gândească singură şi să nu fie de acord cu anumite lucruri.

Step by Step | Două învăţătoare se ocupă de elevi

Schimbăm cadrul, nu şi atmosfera. Suntem într-o şcoală unde elevii învaţă după sistemul Step by Step.

Grupa pregătitoare. Orele încep la 8 dimineaţa cu… micul dejun. La 9, copiii şi cele două învăţătoare au întâlnirea de dimineaţă. Nu stau în bănci, de fapt, acestea nici nu prea există. Sunt doar trei în toată clasa. Se aşează în semicerc pe nişte pernuţe colorate, se salută şi vorbesc despre ceva care îi pasionează. Acum, despre clădirile preferate din Epoca Modernă.

Centrele de activitate, caracteristica sistemului

După această întâlnire copiii aleg ce vor să facă. Astfel se formează mai multe centre de activitate, o caracteristică specifică sistemului Step by Step.

-Copiii sunt aşezaţi acum, împărţiţi pe trei centre. Vor lucra la artă, unde au avut ca sarcină de lucru să realizeze o invenţie folosind beţişoare şi plastilina, având în vedere că tema săptămânii este despre renaştere şi Leonardo Da Vinci. La matematică ei vor realiza calcule folosind axa numerelor: adunări şi scăderi. Iar la citire ascultă povestea literei F şi realizează sarcini diferenţiate şi vor realiza şi o literă veselă.

Ne oprim la centrul de artă să descoperim la ce lucrează micii inventatori. Surprizele nu întârzie să apară…

-Aici este un cub care îţi schimbă hainele, adică dacă te bagi în el îţi pune alte haine.

-Depinde cu ce vrei să te îmbraci.

-Adică e un cub magic?

-Un fel.

-Şi e greu să-l faci?

-Nu. Nu este foarte greu.

Step by Step|Mai mult timp pentru lucru individual

Haideţi să vedem ce fac şi elevii din clasa a IV-a.

Cu Mozzart pe fundal. Aşa învaţă cei 15 elevi ai clasei, care sunt deja împărţiţi în centre de activitate, lecţii cum se spune în şcolile de stat. Unii studiază limba română, alţii matematică sau ştiinţele naturii. Roxana, una dintre cele două învăţătoare de la clasă îi supraveghează pe copii. O muncă total diferită, spune ea după ce a predat aproape 10 ani în sistemul tradiţional.

Roxana Şilţer – învăţător: 30, destul de mulţi. Aici sunt 17. Atunci când ai 30 de copii este necesar să fie o uniformizare pentru că nu poţi lucra foarte mult individual. În sistemul step by step acesta este marele avantaj. Un învăţător lucrează la un moment dat cu 3-4-5 copii.

La sistemul Step by step, învăţătorii nu sunt presaţi de timp. O lecţie poate să dureze 15 minute sau 50, în funcţie de evoluţia copiilor.

Ioana – elevă: Aici ne predă mai puţin odată dar se asigură că am înţeles. Nu doar ne predă şi ne ducem acasă şi ne întreabă părinţii ce am făcut şi ne explică ei .

Step by Step | Elevii stau la şcoală 8 ore

Pe feţele copiilor se citeşte relaxare şi plăcere că sunt la şcoală. Cu toate că programul Step by Step este de 8 ore, dublu faţă de sistemul tradiţional.

Maria – elevă: Dacă încercăm şi lucrăm şi merge totul super repede şi avem şi timp să ne jucăm, nu mai simţim nimic.

Step by Step | Elevii au teme doar în weekend

În plus, elevii nu sunt stresaţi cu teste sau de temele pentru acasă.

-Aveţi teme pentru acasă?

Mihai – elev: Doar în weekend.

-Deci în cursul săptămânii aveţi timp şi pentru joacă.

-Da.

-Şi ce faci tu când ajungi acasă?

-Păi citesc, mă joc, ies afară.

La Step by step, elevii sunt feriţi şi de orgoliul părinţilor, care i-ar putea forţa să obţină rezultate bune, ca să aibă motive de laudă. Sistemul nu face un top al evoluţiilor, ca la şcolile clasice.

Step by Step | Elevii nu primesc note

În sistemul de învăţământ Step By Step, elevii au scăpat de o presiune. Şi anume, notele. Ei nu primesc note. Ce-i drept, sunt evaluaţi în fiecare zi, însă o evaluare mai amplă se face la finalul semestrului într-un caiet special. Profesorii şi învăţătorii au la baza acestei evaluării un portofoliu realizat de elevi pe parcursul întregului semestru care arată ce au făcut ei în aceste luni.

Mihaela Stafiescu – director: Un proiect de clasă pregătitoare poate însemna ca într-una din zile fiecare copil să aducă o floare de primăvară şi să povestească un lucru specific florii respective. La clasa a III-a, a IV-a proiectele se transformă în proiecte mai elaborate. Putem vorbi de istoria unei personalităţi, eveniment sau a unei ţări şi atunci informaţiile pe care copiii lor le aduc sunt de o anvergură mai mare.

În sistemul Step by step învaţă 30 de mii de copii, la şcoli de stat şi particulare, unde taxa variază între 14 şi 24 de mii lei pe an, în funcţie de câte ore stă la cursuri.

Sistemul Waldorf | Ziua începe cu jocuri şi cântec

Un alt sistem complet diferit faţă de cel tradiţional este şi Waldorf. Dezvoltat de Rudolf Steiner la începutul secolului XX, este tot mai căutat de părinţi datorită modului de predare şi a evaluării. Aproape 4.000 de copii învaţă într-un mediu plăcut, destins şi confortabil.

Clasa a IV-a. Ziua începe cu o poezie mai puţin obişnuită şi cu jocuri care să îi antreneze pe copii şi să le imprime ritmul activităţii.

Iar jocul continuă pentru aproape jumătate de oră.

Waldorf, un sistem fără manuale

Elevii care merg la astfel de şcoli nu îşi omoară spatele cu ghiozdane grele, pline cu manuale. Există o singură carte, şi aceea creată de fiecare copil cu mâna lui, ca să o poată înţelege mai bine.

Răzvan Ropotan – învăţător: În pedagogia Waldorf, copiii îşi realizează la cursul de bază propria carte. Aici avem, de exemplu, cartea lor de Ţinut Natal, care este o epocă specială în pedagogia Waldorf care combină atât geografia, cât şi istoria.

Sistemul Waldorf | Materia este predată în epoci

Elevii din sistemul Waldorf parcurg materia pe epoci: de matematică, română, Ţinut Natal, respectiv om şi animal. Patru săptămâni, copiii studiază o singură epocă pentru a nu fi copleşiţi de informaţii din toate domeniile.

-E totuşi bine să faci aşa pe epoci, decât să înveţi tot odată şi în fiecare zi aceleaşi ore. Te-ai fi plictisit să faci în fiecare zi acelaşi lucru?

Zoran – elev: Da, m-aş fi plictisit.

Răzvan Ropotan – învăţător: Noi spunem că există două locuri în care copiii învaţă. La şcoală şi acasă. La şcoală învaţă la ore şi acasă în somn. Credem în pauza asta. Astfel se formează amintirile de lungă durată. Eu de exemplu nu mai ţin minte nimic din integralele pe care le-am făcut la liceu sau la gimnaziu pentru că nu au rămas. Au fost de scurtă durată.

Pauza ajută la formarea amintirilor

Acum elevii au luat o pauză de la matematică şi studiază istorie şi geografie. Iar modul de predare este făcut astfel încât copiii să fie prinşi de poveste din prima clipă.

-Domnitorii din Ţara Românească au fost toţi după Vlad Ţepeş într-un regim din acesta. Erau luaţi din România de mici copii, cam 10 ani, de vârsta voastră. Imaginaţi-vă că vine un paşă la voi acasă şi zice pe băieţii îi luăm: Zoran, Antim, Ştefan, Vlad vin cu mine în Constantinopol. La revedere mama, la revedere tata. Acolo nu păţeai nimic rău.

În medie, taxa anuală pentru şcoala Waldorf variază între 21 de mii de lei pentru clasele primare şi 28 de mii la gimnaziu.

Sursa: digi24.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here