Muzeul Județean Olt organizează joi, 13 februarie, la sediul instituției din Slatina, expoziția internațională „Ceai, Dragoste și lume”.
Evenimentul, programat să înceapă la ora 17.00, va fi organizat în colaborare cu Universitatea Tehnică din Tianjin, Asociația Esperanto din Tianjin, Baza Internațională de ceai – China, Asociația pentru popularizarea orașului Hangzhou ca oraș al ceaiului, având ca partener APIO – Asociația pentru Promovarea Învățământului în Industria Ospitalității.
„Ceaiul este a doua cea mai consumată băutură din lume după apă – și de la Rize-ul turcesc extraordinar de dulce până la ceaiul sărat, cu unt, specific Tibetului, există cel puțin tot atâtea modalități de preparare a băuturii câte culturi există pe glob.
Povestea nașterii ceaiului este inspirată de un amestec de mituri și fapte și colorată de concepte antice despre spiritualitate și filosofie. Potrivit legendei antice din China, povestea ceaiului a început în anul 2737 î.H. când împăratul chinez Shen Nung, un conducător desăvârșit și om de știință deopotrivă, a descoperit accidental ceaiul, plimbându-se prin munții din jurul Sichuan-ului și Yunnan-ului. În timp ce se afla în grădină o frunză provenită de la un copac de ceai salbatic a căzut în apa devenită fierbinte de la căldura soarelui din ceașca lui. Împăratul s-a delectat sorbind din apa cu aroma ei noua, neobișnuită și delicioasă. S-a simțit deândată împrospătat și înviorat. Legenda spune că împaratul a descris un sentiment cald când a sorbit băutura aceea interesantă, ca și cum lichidul ar fi investigat fiecare parte a corpului său.
Shen Nung a numit infuzia „ch’a”, care avea să însemne „a verifica” sau „a investiga”. În calitate de om de știință, acest eveniment l-a obligat să studieze în continuare planta, găsind în cele din urmă că ceaiul ar avea și proprietăți medicinale, nu doar de relaxare. Și astfel, prima ceașcă de ceai din aceste frunze atât de vestite acum, a fost creată accidental.
La început, oamenii au folosit în principal ceai pentru scopuri medicinale. Abia începând cu dinastia Tang (618-907 d.Hr.), adesea denumita drept era clasică a ceaiului, consumul a devenit larg răspândit și ceaiul a fost decretat drept băutura națională a Chinei. A bea ceai în această perioada reprezenta deja o artă. Aceasta a fost perioada de glorie a Imperiului Chinez, iar comercianții au călătorit în China din Orientul Mijlociu pentru a obține mătase, porțelan și ceai. Apariția unui impozit pe ceai impus de guvern evidențiază popularitatea în creștere a băuturii.
Un produs rar, ceaiul a fost consumat multă vreme doar de regalitate, el devenind disponibil pentru clasa inferioară a populației abia odată cu descoperirea mai multor tipuri de plante de ceai, în timpul dinastiei Tang.
Deși europenii au început să importe oficial ceai în secolul al XVII-lea, el a apărut mai devreme în Occident. Comercianții, misionarii și exploratorii care călătoreau între Europa și Orient au descoperit tradiția consumului de ceai din China și Japonia. În secolul al IX-lea, referințele din documentele comerciale arabe se referă la procesul de fierbere a frunzelor de ceai amar.
Ceaiul a ajuns în sfârșit în Europa în secolul al XVI-lea – un misionar portughez este amintit drept cel care aduce ceai în Europa în timp ce călătorea cu caravana între Portugalia și China.
În general, fiecare tip și gust de ceai se potrivește cu un anumit moment – poate fi o oră a zilei, poate fi o stare, poate fi o rutină personală. Toate creează o asociere specifică, o experiență senzorială printr-un gust autentic, aromat și delicios. Ceaiul este o bautură cu multă istorie, încărcată de ritual și poezie. Înfrumusețează momente bune și normalizează momente tensionate.
V-ați gândit vreodată la istoria din spatele unei cești de ceai sau la modul în care planta a fost crescută și ceaiul a fost pregătit? Desi numeroase varietăți de ceai sunt înca pregătite în modul tradițional, maniera în care bem ceaiul s-a schimbat substanțial – în lumea ocupată de azi, majoritatea oamenilor își beau ceaiul pe fugă și puțini sesizează dacă e un ceai banal, produs în masă sau un amestec de calitate cu o aroma unică”, arată directorul Muzeului Județean Olt, dr. Laurențiu Guțică.
