Acasă International Retorica beli...

Retorica belicoasă a lui Putin și jocul politic al președintelui rus

Cu trupele concentrate la granița cu Ucraina, cel mai proeminent opozant al său în greva foamei, guvernul sub presiunea unui nou set de sancțiuni impuse de SUA și o mare surpriză așteptată din partea vecinului Belarus, președintele rus Vladimir Putin a ținut miercuri un discurs către națiune. După cum s-a dovedit, el s-a referit aproape exclusiv la chestiuni interne.

Ceea ce permis ca alarmanta concentrare de forțe rusești de la granița sudică cu Ucraina să rămână un mister, probabil deliberat. Dar, orice joc va fi jucând dl Putin – și o asemenea concentrare letală de trupe nu putea avea loc fără consimțământul lui -, nu e unul înțelept. Peste 13.000 de vieți s-au pierdut în conflictul de șapte ani dintre Rusia și Ucraina, între care și 298 de oameni aflați la bordul unui avion malaez doborât de niște separatiști cu degetul de pe trăgaci mult prea neastâmpărat, transmite New York Times într-un editorial.

Discursul dlui Putin a atins, relativ superficial, și chestiuni internaționale, dar a fost vorba în mare de obișnuitele tânguieli cum că Rusia e atacată „fără nici un motiv”, alături de retorica trufașă despre o replică „asimetrică, rapidă și dură” în caz că cineva ar cuteza să încalce o „linie roșie” împotriva Rusiei. O tiradă care a ridicat sprâncene în Occident, deși dl Putin nu a precizat deloc în ce anume ar putea consta acea linie roșie.

Însă nu au fost pomenite deloc nici actuala situație din Ucraina, nici Aleksei Navalnîi, dizidentul despre care se spune că e în stare gravă în infirmeria unei pușcării, nici despre ce vrea să transmită președintele belarus Alexandr Lukașenko prin vorbele sale despre iminența unei decizii „foarte serioase”, care au provocat speculații privind o uniune formală cu Rusia.

Dl Putin are motive politice temeinice de ordin intern pentru a aborda probleme economice și sociale, inclusiv lupta cu pandemia, date fiind rata scăzută a aprobării pe care o are și alegerile generale aflate la doar cinci luni depărtare. Ucraina nu constituie o mare preocupare pentru rusul de rând, care a fost fals asigurat că trupele ruse nu sunt implicate, cel puțin până când soldații ruși vor începe să se întoarcă în saci pentru cadavre. Sondajele arată că rușii se preocupă de dezvoltarea economică sau visează la renașterea Rusiei Mari și, la 68 de ani, dl Putin nu mai beneficiază de popularitatea pe care o avea când a venit la putere, la 46 de ani, cel puțin nu printre rușii mai tineri.

Acesta e unul dintre motivele pentru care analiștii nu cred că dl Putin intenționează cu adevărat să intervină militar împotriva Ucrainei. Un alt motiv este acela că mișcările de trupe au fost aproape deliberat vizibile, iar natura lor nu sugerează vreo acțiune iminentă. În orice caz, e improbabil ca dl Putin să încerce să ocupe provinciile rebele ale Ucrainei, dată fiind și amploarea reacției pe care un asemenea gest ar provoca-o în Vest.

Una este aceea că Vladimir Putin încearcă să-și reînnoiască presiunile asupra președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, fostul actor ales în urmă cu doi ani pe baza promisiunii de curățare a politicii ucrainene, celebră pentru corupția ei, și de a face pace cu Rusia, dar care nu a prea progresat pe nicicare dintre cele două fronturi. Săptămâna acesta dl Zelenski declarase că e pregătit să se întâlnească oricând cu dl Putin.

Dl Putin ar putea încerca de asemenea să tergiverseze orice intenție americană sau europeană de a acorda chiar și mai mult sprijin Ucrainei, și în special orice idee de a lua în calcul Ucraina drept candidat pentru aderarea la NATO. Sau poate că dl Putin vrea să demonstreze, într-un moment în care relațiile americano-ruse sunt într-un impas grav, că el încă mai este o forță de temut. Ori toate cele de mai sus.

Oricare ar fi motivul dlui Putin, concentrarea de forțe din Crimeea este o manevră periculoasă, mai cu seamă venind din partea unei puteri nucleare. Poate că șansele ca acest zăngănit de sabie să ducă la o confruntare accidentală sunt infime, dar chiar și așa, nu e un risc pe care o putere responsabilă ar trebui să fie dispusă să-l accepte.

Noile sancțiuni dispuse contra Rusiei și expulzarea a 10 diplomați ruși au reprezentat replica promisă de Joe Biden pentru activitățile de hacking, interferențele electorale și vânarea dizidenților din străinătate. Administrația americană a luat măsura atipică de a detalia probele privind răspunderea Rusiei pentru incidentul SolarWinds – penetrarea unor sisteme cibernetice guvernamentale și corporatiste -, clarificând că așa ceva este inacceptabil.

Odată cu bâta însă, a venit și morcovul: propunerea unei întâlniri la nivel înalt prin care SUA și Rusia ar putea trece la un parteneriat mai productiv în privința unor chestiuni de interes comun – între care deschiderea unor căi navigabile în regiunea arctică, pandemia, controlul armamentului, ascensiunea Chinei și soluționarea conflictelor din Siria și Ucraina.

Se poate argumenta că dl Putin n-a avut altă opțiune politică în afară de a sancționa și el niște oficiali americani drept represalii. Însă acum cel mai mare interes al său i-ar dicta să treacă de la postura de tip dur la cea de om de stat. Ceea ce ar presupune renunțarea la concentrarea militară de la graniță, acceptarea discuțiilor de pace oferite de dl Zelenski și întâlnirea cu dl Biden.

Cea mai mare parte a discursului către națiune rostit de dl Putin a reprezentat un program detaliat de gestionare a pandemiei, a schimbării climei, a infrastructurii, a veniturilor și a tuturor celorlalte chestiuni care-i preocupă cel mai mult pe ruși. E imposibil ca dl Putin să nu înțeleagă că aura de conducător pe care a încercat s-o proiecteze ar fi mult mai bine accentuată de o întâlnire cu noul președinte american, în încercarea de a se ajunge la o coexistență pașnică, decât ar putea fi servită de intimidarea Ucrainei și hăituirea dlui Navalnîi.

Sursa: capital.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here