Biserica ortodoxă îi sărbătoreşte, la data de 29 iunie, pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, cei dintâi propovăduitori ai Evangheliei lui Hristos. Datorită activităţii lor misionare, cei doi sfinţi au intrat în conştiinţa creştinătăţii pentru zelul neobişnuit cu care au răspândit Evanghelia lui Iisus.
Sfinții Petru și Pavel s-au bucurat de o cinstire deosebită datorită fidelităţii pe care au manifestat-o faţă de Iisus şi de învăţătura Sa. Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au aşezat piatra de temelie a Bisericii creştine şi împreună au fost martirizaţi în zorii creştinismului, murind în aceeaşi zi, la 29 iunie în anul 67, în timpul prigoanei dezlănţuite de împăratul Nero împotriva creştinilor.
Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel
Sfinţii şi lăudaţii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi după o perioadă de post, care variază în fiecare an în funcţie de data când este orânduită sărbătoarea Sfintelor Paşti. Pentru creştinătate, Postul Sfinţilor Apostoli este unul dintre cele patru posturi importante ale anului creştin-ortodox, iar în acest an, postul început în data de 16 iunie se încheie în ziua praznicului, 29 iunie.
Istoricul sărbătorii
Sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel se bucură de o preţuire sporită în rândurile credincioşilor şi în tradiţia populară. De secole, minunile săvârşite de cei doi Apostoli au fost şi sunt citite de milioane de credincioşi, aşa cum au fost descrise în Noul Testament.
Sfântul Apostol Petru a devenit pescar de oameni
Sfântul Apostol Petru este fratele Sfântului Apostol Andrei, cel care i-a creştinat pe străbunii noştri daci. Numele său era Simon, dar Iisus l-a numit Chefa (adică Piatră în limba aramaică, nume sinonim cu grecescul Petros).
Petru s-a născut la Betsaida, apoi a locuit în cetatea Capernaum. Era pescar de meserie, un om simplu, fără studii şi nu era pasionat de viaţa religioasă. Preocuparea lui era pescuitul din care-şi asigura traiul zilnic.În viaţa de fiecare zi, Petru era energic şi harnic, iar interesul pentru credinţă al fratelui său mai mic, Andrei, pescar şi el de meserie, i se părea ciudată: Andrei devenise ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, profetul care boteza în râul Iordanului, predica pocăinţa şi venirea lui Mesia.
O vreme, Petru continua să fie preocupat doar de peştele pe care-l captura zilnic. Într-o zi, în timp ce Petru pescuia, Andrei a venit entuziasmat la el exclamând: „L-am găsit pe Mesia!” Fratele Andrei îl găsise pe Mesia pentru că a fost martor când Ioan Botezătorul l-a botezat pe Iisus.
La insistenţele fratelui său Andrei, Petru l-a urmat să-L asculte împreună pe Iisus. L-a însoţit la două evenimente şi o stare de meditaţie a pus stăpânire pe el. Nu mai avea spor la pescuit şi era mâhnit. Atunci a apărut Iisus, care l-a îndemnat să arunce undiţa într-un loc indicat de el.
Deşi neîncrezător, Petru i-a urmat îndemnul şi a fost şocat când a văzut ce captură s-a prins în undiţă. În aceste momente de derută, Iisus l-a chemat pe Petru la Apostolat: „De azi vei fi pescar de oameni!”. În compania lui Iisus, Petru a fost martor la numeroase minuni: la vindecarea paraliticilor, orbilor şi demonizaţilor. Petru s-a lepădat de Iisus de trei ori şi tot de atâtea ori s-a întors la El, urmându-l pe Acesta în momentele esenţiale ale vieţii: A venit printre primii la mormântul Mântuitorului când a aflat de la Mironosiţe că mormântul este gol şi a fost martor la Învierea Lui.
La Sărbătoarea Cincizecimii s-au botezat 3000 de suflete
Petru este apostolul care a semănat credinţa creştină pe teritoriul Europei de azi: el a propovăduit în Ierusalim, în Iudeea şi Samara, în Asia Mică şi până la Babilon. La sărbătoarea Cincizecimii, Apostolul Petru a rostit o predică, iar din rândul auditorului s-au botezat 3000 de suflete. În ultima parte a vieţii, Petru a propovăduit şi la Roma, iar ucenicii Sfântului au vestit Evanghelia lui Hristos în Peninsula Balcanică şi la Nordul Dunării. Dar la Gurile Dunării a venit să răspândească creştinismul Andrei, fratele Sfântului Petru.
Predicile şi învăţăturile Sfântului Petru sunt moralizatoare, pline de mângâiere şi de mare ajutor pentru creştini. Deseori, acolo unde nu ajungea sau nu putea să revină unde era chemat, Petru le trimetea credincioşilor numeroase epistole duhovniceşti din care ei se hrăneau şi se întăreau în credinţa pentru Hristos. Sfântul Petru a propovăduit în Ierusalim, în Iudeea, în Asia Mică şi în Babilon. De la Sfântul Petru s-au păstrat în cartea Faptele Apostolilor opt cuvântări şi alte două epistole care-i poartă numele. În ultima parte a vieţii, Petru a propovăduit şi la Roma. El a sfârşit prin moarte martirică, pe colina Vaticanului, răstignit pe cruce cu capul în jos în ziua de 29 iunie anul 67, aşa cum el ceruse, pentru a se deosebi de modul în care a fost crucificat Hristos.
Sfântul Pavel, Apostolul Neamurilor
Sfântul Pavel, numit şi „Apostolul Neamurilor”, s-a născut într-o familie de iudei înstăriţi, între anii 1-5 d.H. Numele său evreiesc era Saul (în traducere-furtună) şi descindea din neamul lui Veniamin. Deşi el provenea din semniţia fariseilor, Saul avea şi cetăţenia romană. El a fost crescut şi educat în tradiţia iudaică, a studiat la şcoala vestitului învăţat, Gamaliei. Rabin al evreilor, zelos apărător al Legii în care a fost educat, Saul a fost şi un vestit prigonitor al creştinismului, pe care-l considera un duşman de moarte al tradiţiei legaliste iudaice. Ca persecutor al creştinilor, el a participat la uciderea Arhidiaconului Ştefan.
Un eveniment care i-a schimbat cursul vieţii
După participarea la acest eveniment dramatic, în drum spre Damasc, unde se ducea să-i aresteze pe creştinii din acea zonă, Saul a fost martorul unei întâmplări incredibile pentru convingerile lui religioase. Iisus i s-a arătat, învăluit într-o lumină strălucitoare şi i s-a adresat :” Saule, Saule, de ce mă prigoneşti?” Acesta a fost momentul de răscruce din viaţa Sfântului Pavel care i-a schimbat cursul vieţii. După întâlnirea cu Iisus, Saul a devenit un mare apărător al creştinismului.
Chiar episcopul Damascului, Anania, l-a botezat în anul 34-35 cu numele de Pavel (care înseamnă linişte-odihnă). După botez, Pavel şi-a recăpătat vederea, pierdută în timpul revelaţiei, în drum spre Damasc.
Pentru noile convingeri religioase, Pavel a fost arestat de trei ori. La Templul din Ierusalim, unde a făcut un popas, Pavel a fost recunoscut de nişte pelerini evrei din Efes, localitate în care acesta propovăduise Evanghelia. Pentru a preveni linşarea lui, guvernatorul roman Felix l-a arestat şi Pavel a rămas întemniţat timp de doi ani. Urmaşul lui Felix, guvernatorul Festus, a vrut să-l dea pe mâna evreilor care să-l judece pentru fapta lui. Având şi cetăţenia romană, Sfântul Pavel, care se adresase Cezarului a fost trimis la Roma. El a fost decapitat pe Muntele Vatican (deoarece pedeapsa prin crucificare ar fi fost nefirească pentru un cetăţean roman) în aceeaşi zi şi în acelaşi an cu Sfântul Petru- pe 29 iunie, anul 67, în timpul împăratului Nero.
Tradiţii pentru spor şi sănătate
În tradiţia românească, sărbătoarea Sfinţilor Apostoli este cunoscută sub numele de Sânpetru de vară; aceasta marchează miezul verii agrare şi începutul secerişului.
Sfântul Petru este sfetnicul lui Dumnezeu
Prin tradiţie, Sânpetru este un bun sfetnic al lui Dumnezeu, pe care acesta îl consultă când ia decizii importante. De aceea, Dumnezeu i-a încredinţat cheile Raiului şi misiunea de a veghea la porţile acestuia. Pentru că este stăpânul cămărilor cereşti, Sfântul Petre hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii. În atribuţiile Sfântului Petre intră şi topirea în bucăţele mici şi fierberea grindinei, pentru ca acesta să nu distrugă recoltele.
În ziua praznicului, Sfântul Petru împlineşte o dorinţă importantă celor care ţin post negru în ajunul sărbătorii .
Din această zi, cucul şi privighetorile nu mai cântă
În tradiţia populară, până în acestă zi nu se scutură merii; se crede că, dacă se respectă această datină, sunt ocrotite ogoarele de căderea grindinei.
Sânpetru îi apără pe călătorii rătăciţi
Tot acum, Sânpetru pocneşte din bici, iar scânteile care apar cu acest prilej se transformă în licurici, care-i călăuzesc pe călătorii rătăciţi pe drumuri de munte sau în pădure.
Tradiţia Moşilor de Sânpetru
Pentru sporul casei şi pentru sănătate, se respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru şi se sfinţesc la biserică pachete cu colaci, lumânări, mere dulci, mere acrişoare, zarzăre şi colivă; apoi, aceste ofrande se împart oamenilor săraci.
Restricţii la consumul de mere
Prin tradiţie, femeile nu au voie să mănânce mere până în ziua praznicului, pentru a nu-i supăra pe cei trecuţi la viaţa veşnică din familia respectivă. După această zi, tinerele fete au voie să mănânce mere ; în schimb, vârstnicele din familie „au dezlegare” la mere abia la sărbătoarea Sfântului Ilie.
Ritual pentru frumuseţe
Oamenii pistruiaţi trebuie să se spele pe faţă cu apă la miezul nopţii, când cântă cocoşul; tradiţia spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulţesc .
SFINŢII PETRU şi PAVEL. Prognoză meteo
Dacă tună şi fulgeră în ziua Sfinţilor Apostoli, nucile şi alunele vor fi viermănoase sau seci de miez. Gospodarii respectă sărbătoarea lupilor. Acum, potrivit tradiţiei populare, se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării.
Ritual pentru împlinirea unei dorinţe
În această zi, este bine să împărţim mere dulci şi miere prietenilor şi vecinilor, să le urăm să aibă spor în munca lor şi să fie sănătoşi, pentru a gusta aceste daruri şi la anul. După ce am dăruit aceste ofrande, după masa de prânz, mâncăm şi noi mere din recolta acestui an şi miere, apoi ne punem o dorinţă fierbinte …
Talisman pentru protecţia norocului
În această zi, în mediul rural există obiceiul ca mamele să pregătească şi să dăruiască talismane pentru fiicele lor (o punguţă roşie în care se păstrează câte un căţel de usturoi şi frunze de pelin). Talismanul este purtat timp de trei zile pentru ca fetele să fie apărate de farmece şi de iele, care le-ar fura norocul .
Apostolii Petru şi Pavel sunt protectorii închisorilor
Data de 29 iunie este Ziua personalului care lucrează în administraţia penitenciarelor, iar Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel au fost aleşi ca ocrotitori spirituali ai sistemului administraţiei penitenciare şi ai deţinuţilor. Şi cei doi Apostoli au fost închişi, dar nu pentru fapte rele sau pentru că ar fi greşit faţă de semeni, ci pentru că ei l-au recunoscut pe Iisus ca fiu al lui Dumnezeu şi Mântuitor al oamenilor.
Pe cine felicităm în ziua praznicului
În ziua praznicului să-i felicităm pe toţi purtătorii slăvitelor nume: Petre, Petru, Petrişor, Petruţ, Petruş, Petrică, Pătru, Petruţa, Petronela, Pavel, Pavelică, Paveluţă, Păvălaş, Paul, Paulică, Paulin, Petrache, Paula, Petruţa, Paulina, Paula.
Sursa: realitatea.net
