În ultimii ani, în România, au fost semnalate în mass media numeroase situaţii când la aceeaşi adresă erau înregistrat! sute sau chiar mii de oameni care, de fapt, nu locuiau acolo. În octombrie 2018, la o adresă din sectorul 3 din Capitală, apăreau înregistrate circa 5.000 de persoane. În iulie 2020, a fost relatată o situaţie similară în judeţul Iaşi. La o adresă din comuna Moşna figurau cu viză de reşedinţă peste 3.000 de persoane. În septembrie 2020, conform datelor oficiale, la patru adrese din oraşul Galaţi, deţinute de trei gălăţeni, locuiau peste 13.000 de persoane cu dublă cetăţenie. Cele mai multe persoane, peste 8.000, figurau la două adrese deţinute de acelaşi gălăţean. Dar cel mai spectaculos caz a fost prezentat în mass-media la începutul anului 2022. În luna februarie a.c, în Capitală, structura de Evidenţa Populaţiei a descoperit o adresă la care locuiau fictiv 18.000 de persoane, iar în ţară au fost identificate peste 150 de alte adrese cu mii de locuitori.
Aceste portițe legislative vor dispărea o dată cu modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr.97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, printr-un proiect de lege susținut de mai mulți parlamentari, printre care se numără și deputatul de Olt Cătălin Grecu.
Evidenţa cetăţenilor români care domiciliază în România se ţine în cadrul Sistemului naţional informatic de evidenţă a populaţiei în scopul cunoaşterii numărului, structurii şi mişcării populaţiei pe teritoriul ţării. Dacă numărul şi structura populaţiei sunt cunoscute pe baza datelor furnizate de către autorităţile locale la naşterea persoanelor, mişcarea populaţiei pe teritoriul naţional este un fenomen dinamic, iar cunoaşterea acesteia se face
exclusiv pe baza informaţiilor furnizate de persoane, cu ocazia prezenţei la serviciile publice comunitare de evidenţa persoanelor pentru a solicita acte de identitate sau înscrierea menţiunii de reşedinţă, depinde de obligaţiile stabilite în sarcina acestora şi de gradul de responsabilitate privind respectarea acestor obligaţii, explică inițiatorii propunerii legislative.
„Reglementările legale în vigoare conţin obligaţii pentru cetăţeni referitoare la schimbarea domiciliului, dar modul în care sxmt formulate, nu permit sancţionarea nerespectării acestora, iar în cazul stabilirii reşedinţei, nici nu există instituite astfel de obligaţii.
Consecinţa acestei situaţii este că persoanele care declară schimbarea domiciliului sau solicită înscrierea menţiunii de reşedinţă, în marea majoritate a situaţiilor, o fac din interes personal.
Nu puţine sunt însă situaţiile când persoanele obţin schimbarea domiciliului sau viza de reşedinţă la adrese la care nu locuiesc, aceasta fiind posibilă din lipsă de reglementări care să condiţioneze schimbarea domiciliului şi acordarea vizei de reşedinţă, de suprafaţa imobilului cu destinaţie de locuit şi de numărul de persoane care locuiesc la această adresă, conform datelor din registrul de evidenţă a persoanelor”, afirmă parlamentarul social-democrat.
Acum, cu excepţia elevilor şi studenţilor, viza de reşedinţă este solicitată cel mai adesea pentru a obţine unele beneficii de moment, beneficii care sunt acordate pe baza dovezii din actul de identitate și care sunt înscrierea la grădiniţe și şcoli, acordarea unor compensări Ia cheltuielile de transport sau cazare, acordarea de asistenţă socială și/sau medicală, susţinerea unor examene, obţinerea de documente sau facilităţi fiscale și exprimarea dreptului de vot.
Proiectul de lege a fost depus la Senat, unde își așteaptă rândul la dezbatere.
