„Judecătorii” din mass-media. Cazul Crevedia

Cazul exploziilor de la fosta stație GPL din Crevedia a fost tranșat în presă, vinovații găsiți – tot pe canalele media, așa că organele de anchetă pot să lase totul baltă și să plece acasă.

Totul s-a desfășurat rapid. Înspăimântător de repede au fost date verdicte, au fost aduse „argumente” ivite din emoția generală, au fost arătați cu degetul vinovații, iar la „procesul” acesta s-au înhămat, laolaltă, jurnaliști cu pretenții, politologi și sociologi de renume, figuri publice familiare publicului și foste figuri publice care nu mai reprezintă nimic, dar pe care unele televiziuni se încăpățânează să le resuscite în fața camerelor de luat vederi. Deja „știm” (de la televizor) că familia din Caracal care deține afaceri în domeniul carburanților și care este proprietara stației de GPL din Crevedia este formată din „granguri” și „beizadele”, că afacerile începute în urmă cu aproape trei decenii nu sunt ele chiar curate, că cei care le administrează nu puteau face atâția bani fără să încalce legea. Nu știm nimic din istoria și parcursul acestor afaceri, nu îi cunoaștem pe cei care le-au început și dezvoltat, nu știm, în mod real, dacă vreodată au încălcat legea, dar ceva-ceva trebuie să fi făcut ei dacă, uite, a putut avea loc o asemenea nenorocire la un punct de lucru al companiei care deține fosta stație de GPL.

Acest cor incriminator s-a extins de la o oră la alta, generalizându-se rapid prin emoția transmisă maselor. Rețelele sociale s-au înroșit, reporterii s-au arătat mai agresivi ca niciodată cu reprezentanții diferitelor autorități împlicate în acest caz, forțând răspunsuri dorite de ei (sau de organele de presă reprezentate la fața locului), întreg poporul aderând la spectacolul grotesc care nu are nimic de-a face cu aflarea adevărului în ritmul impus de reguli, de lege, de proceduri.

Dezvăluiri peste dezvăluiri, acuzații peste acuzații – totul într-o colerică dorință de răzbunare care a cuprins întreaga țară.

Dar dacă anchetatorii vor scoate la iveală, într-un final, că stația de GPL care a sărit în aer, aducând distrugeri, pierderi de vieți omenești și răniți, chiar nu mai funcționa ca stație GPL, că acolo era un simplu punct de transfer de marfă și că vina exploziilor o poartă un simplu angajat care ar fi putut face o greșeală sau o nechibzuință?

Ce ne facem atunci cu epitetele, cu cuvintele grele aruncate în spațiul public, cu acuzațiile adresate unor persoane pe care noi le vrem pedepsite doar pentru că emoția și manipularea au pus stăpânire pe noi? Le recuperăm, le înghițim și ne cerem scuze?

Evident, ar putea fi mai mult de atât, ar putea fi descoperite nereguli sau greșeli grave care, dacă nu ar fi existat, tragedia în cauză nu ar fi avut loc. Dar asta nu o poate spune decât un judecător, la capătul unui proces în care s-au administrat probe concrete.

Până atunci, oprobiul public este în plină expansiune, iar țintele sale suferă din plin înainte să le fi fost dovedită vinovăția. Sau nevinovăția!

1 COMENTARIU

  1. „Există un anumit grad de satisfacție în a avea curajul să recunoaștem erorile. Nu numai că eliberează aerul de vinovăție , dar deseori ajută la rezolvarea problemei create de greșeală”. – Dale Carnegie

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.