După ce, în urmă cu câteva luni, a picat în legislativul României, proiectul de lege privind modificarea Codului Civil în ceea ce privește o nouă reglementare a arendării terenurilor agricole a fost depus, din nou, în Parlament, pentru dezbatere și vot.
Printre inițiatorii acestei inițiative legislative se numără și deputatul de Olt Cătălin Grecu (PSD), care spune că respectiva modificare este necesară că va asigura arendaşul pe termen lung (minimum 7 ani) pentru protejarea investițiilor făcute.
Principala modificare este aceea că durata arendării de terenuri agricole va fi de minimum 7 ani şi se consideră a fi făcută pe toată perioada necesară recoltării fructelor pe care bunul agricol urmează să le producă.
Subarendarea totală sau parțială va fi interzisă, sub sancțiunea nulității, cu excepția schimbului de utilizare a terenului între arendaşi, mai prevede proiectul de lege.
„Contractul de arendare încetează înainte de împlinirea termenului prin incapacitatea sau falimentul arendaşului ori prin neplata arendei în termenul prevăzut contract.
În cazul decesului arendatorului, moştenitorii sunt obligați să mențină contractul de arendare pe durata încheiată cu arendașul.
În cazul vânzării terenului, cumpărătorul este obligat să mențină contractul de arendare până la expirarea termenului de valabilitate”, se mai arată în inițiativa legislativă.
Iată expunerea de motive a proiectului de lege:
„Durata arendării
Legea nr.287/2009 privind Codul civil, cu modificările și completările ulterioare, reglementează la Titlul IX, Capitolul V, Secțiunea 3, regulile particulare în materia arendarii.
Dezvoltarea arendärii terenurilor agricole în țara noastră, în ultima perioadă a fost posibilă datorită, în principal, următoarelor avantaje:
• Facilitează formarea de exploatații agricole de dimensiuni mari, cu costuri investiționale minime în acțiunile de tranzacționare a terenurilor agricole;
• Reprezintă o alternativă pentru exploatarea terenurilor de acei proprietari care din
motive obiective nu pot lucra terenurile de care dispun; Nu afectează regimul proprietății funciare, atât în timpul derulării contractului şi
nici după încetarea acestuia. Având în vedere dificultățile apărute în implementarea legii, dificultăți care afectează atât arendatorul cât și arendașul, prin prezenta inițiativă legislativă se propune
modificarea următoarelor articole:
Art. 1837-prin care se instituie ca durata arendării să fie de minimum 7 ani pentru a asigura o previzibilitate şi stabilitate în această materie.
Durata minimă obligatorie se impune ca urmare a dreptului, cât și a obligației arendaşului de a investi în teren, ori orice investiție se face într-un context de stabilitate, fiind imperios necesară o perioadă de amortizare a investițiilor.
Astfel, se urmăreşte dezvoltarea în domeniul agriculturii, ori dezvoltarea este condiționată de accesarea de fonduri europene, de contractarea creditelor bancare, de investiții pe termen mediu și lung, toate acestea impunând o stabilitate, care se poate asigura doar prin impunerea unei durate minime a contractelor de arendare.
Art. 1847 propunerea este justificată de rațiunea avută în vedere la încheierea contactelor de schimb a terenurilor agricole şi anume comasarea terenurilor ce implică o eficiență economică ridicată şi o producție crescută, spre deosebire de fragmentarea terenurilor exploatate. Cu cât suprafața exploatată este mai comasată, mai întinsă şi cu o formă geometrică mai regulată, cu atât mai mult se poate configura un plan al culturilor şi
științific fundamentat. De asemenea, crește controlul asupra lucrărilor agricole, culturilor recoltelor. Propunerea vine în scop de clarificare, urmare a calificărilor date în practică
operațiunilor de schimb a terenurilor agricole ca fiind subarendare, de natură să intre sub incidenţa legii.
Art. 1848-se propune abrogarea alin. (2) în sensul corelarii cu modificările propuse la art.1837, stabilirea duratei contractului de arendare la minimum 7 ani. Art. 1850
completarea asigură arendaşul pe termen lung (minimum 7 ani) pentru protejarea investițiilor făcute. Dreptul de preempțiune a arendaşului, recunoscut prin lege, nu este de natură să
asigure în toate cazurile protecţia acestuia, întrucât condițiile unui contract de vânzare- cumpărare sunt mai oneroase decât condițiile unui contract de arendă.
Față de cele prezentate, am inițiat propunerea legislativă pe care o supunem spre dezbatere și adoptare Parlamentului României în procedură de urgență”.
Printre inițiatorii proiectului se mai numără senatoarea Siminica Mirea și deputații Marius Iancu, Adrian Cehsnoiu și Emil Albotă.
Trimis la comisii, actul normativ a obținut deja aviz favorabil de la Consiliul Economic și Social, de la Consiliul Legsilativ și de la Comisia pentru agricultură, industrie alimentară şi dezvoltare rurală din cadrul Senatului.
