Profesorul și scriitorul slătinean Constantin Voinescu a plecat la Ceruri.
Vestea tristă a fost dată de istoricul Aurelia Grosu, pe pagina sa de socializare.
„O veste incredibilă, tragică, neașteptată. Profesorul erudit, scriitorul spiritual și profund, omul vertical și exigent, generos, Constantin Voinescu nu mai este printre noi! Ne veți lipsi în fiecare zi, dragă domnule Profesor! Dumnezeu să-l odihnească în lumea drepților!”, a scris Aurelia Grosu.
Constantin Voinescu s-a născut în anul 1944, la Timișoara. El a absolvit Colegiul Național „I.C. Brătianu” din Pitești, 1962, apoi Facultatea de Filologie a Universității de Vest din Timișoara, în 1967.
A fost unul dintre cei mai buni profesori de Limba și literatura română, împărtășind elevilor tainele limbii și literaturii până în 2007, când a ieșit la pensie.
Scriitor cu un talent ieșit din comun în câteva direcții ale prozei, Constantin Voinescu a debutat editorial în 2002, cu romanul Dau cuvântul și stau jos, urmat, în 2004, de romanul Bomba lui Țeparu. În paralel, el a desfășurat o bogată activitate publicistică, tot pe tărâm cultural.
După ieșirea la pensie C. Voinescu a continuat să scrie, publicând peste 10 volume de literatură, de călătorie, portrete despre scriitori pe care i-a cunoscut, dar și de gramatică. A publicat, așadar, Portrete literare (2008), Facă-se voia Ta! (2011), Țepigrame (2012), Teleleu prin Europa (2012), Sărutul interzis (2013), Mai mult ca trecutul (2014), Scriitori din Olt (2015), Like Gramatica (2016), Agramatica (2018), Din vorbă-n vorbă (2019), Limba noastră cea de toate zilele (2024 – coautor).
Fără să aibă pretenții prea mari, deși textele sale au rigoarea și datele lirice care îl impun ca poet, el a scris și poezie și a ținut să-și vadă poemele adunate într-un volum, lucru care s-a și întâmplat în vara acestui an, când a ieșit de sub tipar volumul de versuri Știam, Homer, că te prefaci, primit bine de cei care s-au aplecat asupra cărții și au scris despre ea.
A fost și un redutabil critic literar, lucrările sale despre nenumărate opere și autori fiind niște „diagnostice exacte”, puse într-un limbaj cu puls personal.
În ultimii ani, trupul său a fost „invadat” de boli, unele dintre ele dându-i dureri foarte mari. Cu toate acestea, a continuat să lucreze zi de zi, atât la proiectele sale literare, cât și la revista de cultură OLTART, al cărui redactor-șef a fost și pe care a pregătit-o, număr de număr, singur; el ținea legătura cu colaboratorii, el făcea sumarul, el făcea corectura etc. O muncă titanică pe a dus-o până în ultima clipă.
La începutul acestui an, scriitorul a primit titlul de cetățean de onoare al municipiului Slatinei.
Pentru toţi cei care doresc să îşi ia rămas bun de la Omul şi Profesorul CONSTANTIN VOINESCU, familia anunţă că o pot face de astăzi, 2 noiembrie, şi până luni, la capela Bisericii Sfântul Nicolae Clocociov (biserica de la monument).
Înmormântarea va avea loc luni, la cimitirul nou din Clocociov (Funerare Romanaţi).
„Să păstrăm amintirea Omului, Părintelui şi Prietenului care, până în ultimul moment, a fost parte din vieţile noastre. Dumnezeu să îl ierte şi să îl odihnească în pacea pe care a iubit-o! Nu te vom uita niciodată!”, este mesajul familiei.
Dumnezeu să-l odihnească în dreapta Sa!
