Deși ar trebui să fie garantul echității proceselor în instanțele de judecată, magistratul judecător își pierde, uneori, neutralitatea, lucru care pune în pericol actul judiciar. Este cazul judecătoarei Mihaela Botea, care, de la o ședință la alta, dă dovadă, din ce în ce mai mult, de subiectivism, în defavoarea inculpaților, în dosarul în care oamenii de afaceri Mircea Ungureanu, Gheorghe Trăneci și Vali Gorunescu, mai mulți angajați ai unuia dintre ei, primarul reales al comunei Vitomirești, Robert Rotea, și alți doi funcționari publici sunt judecați pentru presupuse fapte de corupție.
După ce, la unul dintre termenele trecute, a aruncat în derizoriu declarația unui martor, în ciuda faptului că aceasta ar putea fi un element cheie în aflarea adevărului, judecătoarea Mihaela Botea a recidivat la cel mai recent termen privind verificarea măsurilor preventive dispuse în cazul a patru dintre inculpați, trei aflați sub control judiciar pe cauțiune și unu sub control judiciar. Deși apărătorii omului de afaceri Mircea Ungureanu au demontat piesa centrală din rechizitoriu în ceea ce îl privește pe clientul lor, arătând că procurorul DNA și-a întemeiat acuzațiile pe documente care, în realitate, nu există și, prin urmare, au cerut ridicarea măsurii preventive a controlului judiciar pe cauțiune, aplicată clientului, președinta completului de judecată a respins cererea avocaților nu printr-o motivare obiectivă, ci atacând modul de apărare construit de avocați, ca și când n-ar fi judecător, ci acuzator.
Reamintim că inculpații au fost anchetați și trimiși în judecată de DNA Craiova în legătură cu un proiect de modernizare a drumurilor locale din comuna Vitomirești, finanțat din fonduri publice. Potrivit DNA, unii dintre inculpați ar fi întocmit documente în baza cărora ar fi fost obținute ilegal fonduri publice și ar fi fost efectuate plăți pentru lucrări care nu ar fi fost, în realitate, executate.
Documentele invocate de procurorul de caz sunt niște așa-zise procese verbale de recepție parțială a lucrărilor, care n-ar reflecta realitatea din teren. Nimic mai fals, spun avocații lui Mircea Ungureanu, care au dovedit că respectivele procese verbale nu există în realitate, fiind vorba de cu totul alte hârtii oficiale, respectiv de niște documente de avizare întocmite de autoritatea contractantă, adică de Primăria Vitomirești, care au cu totul alt rol în derularea operațiilor. Totul a plecat, de fapt, de la o eroare a primăriei, care, în mod greșit, a intitulat unul dintre documente proces verbal de recepție parțială, lucru recunoscut oficial de instituție. În acest context, apărătorii au dovedit, practic, că lucrările se aflau în curs de execuție în momentul în care DNA a demarat ancheta și că, în această etapă, orice neregularitate a lor putea fi remediată în termen, nefiind vorba de vreo încălcare a legii.
Punctul de vedere al avocaților reiese și dintr-o declarație a unuia dintre martorii cheie în dosar, Florian Preda, fost membru al Corpului de Control din cadrul Inspectoratului de Stat în Construcții, care a confirmat că un proces verbal de recepție parțială nu arată deloc ca cel invocat de anchetatori.
În loc să ia în calcul, din punct de vedere juridic, argumentul avocaților, președinta completului de judecată a ales să-l atace, ca un veritabil acuzator, respingându-l ca probă și, prin urmare, respingând și cererea de ridicare a măsurilor preventive aplicate inculpaților.
Iată concluzia halucinantă a magistratului în motivarea încheierii prin care a respins cererea avocaților de ridicare a măsurilor preventive:
„Din susţinerile avocatului Crăciunaş Răzvan de la acest termen (…) rezultă că odată cu revocarea măsurilor preventive a controlului judiciar pe cauţiune şi a controlului judiciar, deci a obligaţiilor stabilite în sarcina inculpaţilor de a nu lua legătura unii cu altii şi de a nu exercita profesia, meseria sau activitatea în exercitarea căreia ar fi săvârşit faptele pentru care sunt trimişi în judecată, aceştia, în considerarea opiniilor lor, exprimate prin intermediul apărătorilor, în sensul că sunt pe perioada desfăşurării contractului de achiziţie publică nr. 867/09.10.2019, pot proceda efectiv la remedierea lucrărilor executate şi, implicit, la modificarea radicală a elementelor de construcţie existente şi avute în vedere la efectuarea expertizei în faza de urmărire penală, adică la alterarea probelor, în scopul evitării antrenării unei eventuale răspunderi penale a acestora”.
Un asemenea punct de vedere, la o asemenea etapă a procesului, este egal cu o antepronunțare pe fond din partea unui magistrat.
De altfel, prin întregul său comportament manifestat pe durata procesului judecătoarea Mihaela Botea a trădat o pornire de neînțeles împotriva inculpaților. Nu o spunem noi, așa reiese din acțiunile apărătorilor care nu o dată s-au plâns că nu sunt tratați pe picior de egalitate cu acuzarea, acuzând-o pe președinta completului de judecată de lipsă de imparțialitate și de rea-credință. Motiv pentru care a și fost recuzată, cerere respinsă, însă, de colegii săi care au judecat solicitarea și care se feresc ei înșiși să preia, în aceste condiții, cauza.
Cireașa de pe tort în toată această poveste este un răspuns oficial al Inspectoratului de Stat în Construcții, care susține argumentul avocaților, arătând că așa-zisele procese verbale de recepție parțiale, luate ca atare de procurorul de caz, nu sunt ceea ce anchetatorul spune, în rechizitoriu, că sunt. Răspunsul ISC a fost depus la dosarul cauzei, dar, ținând cont că el dinamitează rechizitoriul trimis în instanță de DNA și că instanța a cam făcut, până acum, front comun cu acuzarea, este posibil să nu fie considerat probă în proces. Este cazul să reamintim, din nou, că dosarul pare unul fabricat în circumstanțe extrem de suspecte, totul pornind de la sesizarea din oficiu a unui ofițer de poliție suspectat că face jocurile unor oameni din afara sistemului judiciar.
