Trăim într-o epocă în care nu mai câștigă ideile, ci atenția. Iar atenția, în spațiul public românesc, se obține din ce în ce mai des prin scandal, exhibiționism și lipsă de rușine, nu prin inteligență, competență sau bun-simț.
Rețelele sociale, care ar fi putut fi un spațiu al dialogului și al schimbului de idei, au ajuns pentru unii un bâlci al grotescului. Limbaj marlanesc, jigniri aruncate la întâmplare, agresivitate, vulgaritate afișată ostentativ — toate ambalate frumos sub pretextul „libertății de exprimare”. Iar când ideile lipsesc, se scoate la înaintare corpul, șocul, expunerea intimă, pentru că, nu-i așa, like-urile trebuie câștigate cu orice preț, chiar și cu prețul propriei demnități.
Să ne înțelegem clar: libertatea nu înseamnă lipsă de decență, iar curajul nu înseamnă să îți arăți lenjeria sau goliciunea morală pentru câteva secunde de atenție. Asta nu este revoltă civică. Este doar sărăcie de conținut și foame de validare.
România reală nu stă pe live-uri isterice și nu se exprimă prin injurii. România reală este formată din oameni care muncesc, care își duc copiii la școală, care plătesc taxe, care respectă reguli și care înțeleg că respectul față de ceilalți începe cu respectul față de tine însuți. Oameni care nu simt nevoia să se dezbrace — la propriu sau la figurat — pentru a fi luați în seamă.
Problema noastră nu este că oamenii vorbesc prea mult, ci că vorbesc prost. Nu este că se exprimă liber, ci că confundă libertatea cu agresivitatea și notorietatea cu valoarea. Am ajuns să trăim într-o societate în care cei mai vocali sunt adesea cei mai superficiali, iar decența este tratată ca o slăbiciune.
Democrația nu este un concurs de șocuri vizuale și nici o piață în care câștigă cine coboară cel mai jos ștacheta. Democrația înseamnă responsabilitate, asumare și respect pentru spațiul comun. Înseamnă să ai ceva de spus, nu doar ceva de arătat.
Poate cea mai mare problemă a vremurilor noastre este că am ajuns să aplaudăm zgomotul și să ignorăm construcția. Să promovăm vulgaritatea și să ridiculizăm bunul-simț. Să oferim vizibilitate celor care provoacă, nu celor care contribuie.
România nu va fi mai bună pentru că cineva a strâns mii de like-uri prin comportament grobian. Va fi mai bună doar dacă vom avea curajul să spunem răspicat că nu orice este acceptabil, că nu orice formă de „exprimare” merită validare și că decența, educația și respectul nu sunt opționale.
Nu ne lipsesc vocile. Ne lipsește discernământul. Și poate că adevăratul act de curaj, astăzi, nu este să șochezi, ci să rămâi demn într-o lume care pare hotărâtă să renunțe la demnitate pentru câteva reacții virtuale.
Gigel Știrbu
