Un orb din naștere primește vindecare de la Hristos. Ucenicii auzind că acesta nu a văzut niciodată, îi cer socoteală Învățătorului: „Cine a păcătuit: acesta sau părințîi lui, de s-a născut orb?” (Ioan 9, 2).
Întrebarea apostolilor cu privire la păcatele orbului este fără sens, dacă ținem seama că acesta nu văzuse niciodată. Dacă orbirea ar fi fost cauzată de propriile păcate, atunci acestea ar fi trebuit săvârșite înainte de nașterea să, deci într-o altă viață. Ori credință în reîncarnare este străînă de învățătură Bisericii.
Referitor la păcatele părinților, există credință că noi le moștenim, o credință care nu este conformă cu Sfânta Scriptură. Cei care împărtășesc o astfel de credință ajung să afirme că un copil se naște cu un anumit handicap din cauza păcatelor părinților. Ce trebuie să le spunem acestor persoane? Că după cum nu moștenim vină lui Adam, tot astfel, nu moștenim nici păcatele părinților. Dar după cum orice om vine la existența cu o natură omenească îmbolnăvita din cauza căderii în păcât a lui Adam și Evei (nu poate scapă de moarte), tot așa părințîi pot transmite copiilor înclinații spre patimi, dar în niciun caz păcatele lor personale.
Din Evanghelie aflăm că Mântuitorul le-a răspuns: „Nici acesta n-a păcătuit, nici părințîi lui, că să se nască orb, ci că să se arate lucrările lui Dumnezeu în el” (În 9, 3). De aici reiese că sunt evenimente în istorie, în viață noastră, care au că scop descoperirea prezenței și lucrării lui Dumnezeu.
Pe unii nu-i mulțumește un astfel de răspuns, ba chiar ajung să vădă în ele o neputina a lui Dumnezeu. Afirmă că dacă Dumnezeu ar fi fost atotputernic, nu ar fi îngăduit că un om să se nască orb. Și-ar fi arătat puterea lucrării Sale în alt chip. E adevărat că Dumnezeu ar fi putut să facă și acest lucru, că doar prin puterea Să, Marea Roșie a fost despărțită în vremea lui Moise. Dar și în astfel de cazuri, omul despărțit de Dumnezeu, ar fi găsit semnelor minunate explicațîi logice, le-ar fi inclus în categoria fenomenelor naturale.
După cum fariseii nu pun întrebări celui orb și părinților acestuia pentru a se convinge de intervenția minunată a lui Dumnezeu, ci pentru a o exclude, tot așa și noi, nu încetăm să cerem explicațîi despre existența și lucrarea Să, nu pentru a crede în El, ci pentru a-L respinge. E bine să reținem că fariseii, învățații timpului respectiv, nu-L recunosc pe Hristos că fiind Fiul lui Dumnezeu, ba chiar Îl socotesc om păcătos, în vreme ce orbul vindecat spune: „Dacă este păcătos, nu știu. Un lucru știu: că fiind orb, acum văd” (Ioan 9, 25).
Evanghelia Duminicii a 6-a după Paşți (Vindecarea orbului din naştere)
„În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut pe un om orb din naştere. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta sau părinţîi lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: Nici acesta n-a păcătuit, nici părinţîi lui, ci că să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. Trebuie să fac, până este ziuă, lucrările Celui Care M-a trimis pe Mine; căci vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze. Atât cât sunt în lume, Eu sunt Lumina lumii. Acestea zicând, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tină ochii orbului. Apoi i-a zis: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului, care se tâlcuieşte: trimis. Deci s-a dus şi s-a spălat şi a venit văzând. Iar vecinii şi cei care-l văzuseră mai înainte că era orb ziceau: Nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau: El este. Alţii ziceau: Nu este el, ci seamănă cu el. Dar acela zicea: Eu sunt. Deci îi ziceau: Cum ţi s-au deschis ochii? Acela a răspuns: Omul care se numeşte Iisus a făcut tină, a uns ochii mei şi mi-a zis: Mergi la scăldătoarea Siloamului şi te spală. Deci, ducându-mă şi spălându-mă, am văzut. Zis-au lui: Unde este Acela? Şi el a zis: Nu ştiu. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Şi era sâmbătă în ziua în care Iisus a făcut tină şi i-a deschis ochii. Deci, iarăşi îl întrebau şi fariseii cum a văzut. Iar el le-a zis: Tină a pus pe ochii mei şi m-am spălat şi văd. Însă unii dintre farisei ziceau: Acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu ţine sâmbăta. Iar alţii ziceau: Cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni? Şi era dezbinare între ei. Au zis, deci, orbului iarăşi: Dar tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el a zis că Proroc este. Dar iudeii n-au crezut despre el că era orb şi a văzut, până ce n-au chemat pe părinţii celui ce vedea. Şi i-au întrebat, zicând: Acesta este fiul vostru, despre care ziceţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Au răspuns, însă, părinţii lui şi au zis: Ştim că acesta este fiul nostru şi că s-a născut orb; dar cum vede el acum, noi nu ştim; sau cine i-a deschis ochii lui, noi nu ştim. Întrebaţi-l pe el; este în vârstă; va vorbi singur despre sine. Acestea le-au spus părinţii lui pentru că se temeau de iudei. Căci iudeii puseseră acum la cale că, dacă cineva va mărturisi că El este Hristos, să fie dat afară din sinagogă. De aceea au zis părinţii lui: Este în vârstă; întrebaţi-l pe el. Deci au chemat a două oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: Dă slavă lui Dumnezeu. Noi ştim că Omul acesta este păcătos. A răspuns deci acela: Dacă este păcătos, nu ştiu. Un lucru ştiu că, fiind orb, acum văd. Deci i-au zis: Ce ţi-a făcut? Cum ţi-a deschis ochii? Le-a răspuns: V-am spus acum şi n-aţi auzit? De ce voiţi să auziţi iarăşi? Nu cumva voiţi şi voi să vă faceţi ucenici ai Lui? Şi l-au ocărât şi i-au zis: Tu eşți ucenic al Aceluia, iar noi suntem ucenici ai lui Moise. Noi ştim că Dumnezeu a vorbit cu Moise, dar pe Acesta nu-L ştim de unde este. A răspuns omul şi le-a zis: Tocmai în această stă minunea: că voi nu şțiţi de unde este, iar El mi-a deschis ochii. Şi noi ştim că Dumnezeu nu-i ascultă pe păcătoşi; dar, dacă este cineva cinstitor de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii unui orb din naștere. Dacă n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, n-ar putea să facă nimic. Au răspuns şi i-au zis: În păcate te-ai născut tot şi tu ne înveți pe noi? Şi l-au dat afară. A auzit Iisus că l-au dat afară şi, găsindu-l, l-a întrebat: Crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi a zis: Dar cine este, Doamne, că să cred în El? Şi a zis Iisus: L-ai şi văzut! Cel ce vorbește cu ține, Acela este. Iar el a grăit: Cred, Doamne! şi s-a închinat Lui”. ( Ioan 9, 1-38)
Tot azi e pomenită în calendar Sfânta Teodosia din Tir.
Sfânta Teodosia a fost originară din Tir (Fenicia). Potrivit lui Evsevie, episcopul Cezareei Palestinei, martor ocular, Sfânta Teodosia s-a apropiat de creștinii închiși în temniță pentru că nu mai jertfeau idolilor și i-a întărit în mucenicia lor.
Din această cauza, sfânta a fost dusă de soldații care păzeau temnița înaintea judecătorului. Acesta auzind cele întâmplate, a poruncit să i se lege o piatră de gât și să fie aruncată în mare. Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, îngerii au adus-o la mal nevătămată.
Când ea s-a înfățișat înaintea judecătorului, purtând în mâini piatra care fusese legată de grumajii ei, el a poruncit să i se taie capul. În următoarea noapte, Teodosia s-a înfățișat părinților ei înconjurată de o lumina cerească negrăită, și de multe alte fecioare, și ele mântuite, și le-a zis: „Vedeți voi ce mare este slava și harul Hristosului meu, de care voiați să mă lipsiți?” Ea a rostit către părinții ei aceste cuvinte, pentru că aceștia o opriseră să-și mărturisească pe față credință în Hristos și să se facă mucenică.
Teodosia a luat cu cinste cununa mărturisirii în anul 308, la vârsta de numai 18 ani.
Troparul Sfintei Muceniţe Teodosia
Glasul 4
La fapta bună muceniţă, cu osârdie deprinzându-te, te-ai făcut vas iubit al lui Hristos şi locaş iubit al Preasfântului Duh. Pentru aceasta ai ruşinat pe vrăjmaşul, cel ce se luptă cu neamul omenesc, bine pătimind şi arătat cu sabia credinţei ai ucis pe cel cu nume de fiară, Teodosia; şi bucurându-te te-ai mutat la cer, cerând pururea mare milă celor ce cu credinţă te cinstesc pe tine.
Condacul Sfintei Muceniţe Teodosia
Glasul 2
Căutând cele de sus…
Cu ostenelile ai câştigat viaţa cea fără osteneală şi în sângiurile tale ai înecat pe vrăjmaşul cel spurcat al Bisericii lui Hristos, prealăudată şi te bucuri cu oştile cele de sus, acoperind pe cei ce săvârşesc pomenirea ta.
Tot în această zi se face pomenirea Sfintei Cuvioase Mucenițe Teodosia din Constantinopol, Sfântului Cuvios Mucenic Olivian, Sfântului Cuvios Alexandru, papă al Alexandriei, Sfântului Mucenic Nan.
Sursa: CrestinOrtodox.ro
