Declarația potrivit căreia „în Mercosur carnea e injectată cu hormoni și se folosesc pesticide periculoase” trebuie analizată cu luciditate și cu instrumente factuale, nu cu reflexe emoționale, este de părere președintele PNL Olt, deputatul Gigel Știrbu.
În forma în care a fost prezentată, afirmația riscă să transforme o dezbatere economică legitimă într-o temă alarmistă, cu potențial de dezinformare și tensionare artificială a opiniei publice, susține, într-un text postat pe rețelele sociale, liderul liberal.
„În primul rând, trebuie făcută o distincție esențială: faptul că într-o țară terță sunt permise anumite substanțe sau practici agricole nu înseamnă automat că produsele respective pot intra pe piața Uniunii Europene în aceleași condiții. UE are unele dintre cele mai stricte standarde din lume privind siguranța alimentară, utilizarea hormonilor de creștere și limitele maxime de reziduuri de pesticide. Orice produs importat trebuie să respecte aceste standarde. Dacă nu le respectă, nu poate fi comercializat legal pe piața europeană.
A sugera că „vom fi invadați de carne injectată cu hormoni” ignoră tocmai acest mecanism de control. Uniunea Europeană interzice utilizarea hormonilor de creștere în producția de carne destinată pieței sale, iar această interdicție se aplică și importurilor. În trecut, UE a blocat sau restricționat loturi de produse provenite din afara spațiului comunitar tocmai pentru nerespectarea normelor. Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje (RASFF) funcționează tocmai pentru a preveni astfel de situații.
În al doilea rând, trebuie evitată generalizarea. Blocul Mercosur include țări diferite, cu reglementări și sisteme de control diferite. A afirma în mod global că „în Mercosur se folosesc pesticide periculoase” fără a explica diferențele de legislație, nivelul de conformare la export sau mecanismele de certificare este o simplificare excesivă. Comerțul internațional modern funcționează pe bază de certificări, audituri, controale veterinare și fitosanitare. Nu este un schimb haotic de marfă fără verificări.
Există, desigur, o dezbatere legitimă legată de competiția dintre fermierii europeni și cei sud-americani. Costurile de producție sunt diferite, iar standardele sociale și de mediu pot influența competitivitatea. Aceasta este însă o discuție economică și strategică, nu una de panică alimentară. Dacă problema reală este protejarea fermierilor români de o concurență considerată neloială, argumentul trebuie formulat în termeni de politici comerciale, clauze de salvgardare, cote și mecanisme de compensare — nu în termeni care sugerează că produsele ar fi automat nesigure pentru consum.
Mai mult, discursul alarmist poate avea efecte colaterale nedorite. El poate deteriora relațiile comerciale, poate crea tensiuni diplomatice și poate alimenta neîncrederea consumatorilor în propriile instituții de control. Dacă autoritățile europene permit importul unui produs, dar un ministru național sugerează public că acesta ar fi contaminat sau periculos, mesajul transmis este unul de incoerență instituțională.
De asemenea, trebuie amintit că acordurile comerciale moderne includ clauze de salvgardare și mecanisme de suspendare a importurilor în caz de dezechilibru grav al pieței sau de nerespectare a standardelor. UE nu renunță la propriile reguli prin semnarea unui acord comercial. Accesul pe piață este condiționat de conformitate.
Critica acordului Mercosur poate fi legitimă dacă este fundamentată pe analize economice solide: impactul asupra sectorului zootehnic românesc, asupra prețurilor, asupra balanței comerciale. Însă transformarea acestei critici într-un mesaj simplificat de tip „carne cu hormoni și pesticide periculoase” riscă să devină mai degrabă un instrument retoric decât unul de politică publică.
Într-o dezbatere matură, ar trebui să discutăm despre: – ce garanții suplimentare poate obține România în cadrul negocierilor europene; – ce măsuri de sprijin pot fi acordate fermierilor autohtoni; – cum pot fi valorificate oportunitățile de export; – ce mecanisme de control vor fi consolidate la frontieră.
Consumatorii au dreptul la informații corecte și echilibrate, nu la formule care induc teamă. Iar fermierii au dreptul la politici coerente, nu la retorică menită să capitalizeze temeri.
Combaterea unei declarații de acest tip nu înseamnă negarea existenței unor diferențe de standarde între UE și alte regiuni ale lumii. Înseamnă, însă, reamintirea faptului că piața europeană funcționează pe baza unor reguli clare și că siguranța alimentară nu este negociabilă. Dacă problema este una de protecție economică, atunci dezbaterea trebuie purtată pe terenul economic — nu pe cel al panicii publice”, a scris, pe Facebook, Gigel Știrbu.
