Jaful de la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Strejeşti

Una din marile averi publice din judeţul Olt, Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Strejeşti, a fost vândută ilegal bucată cu bucată prin mijlocirea unui foarte cunoscut lichidator judiciar din Slatina. Vorbim nu de terenuri, care şi ele au fost în bună parte dislocate din patrimoniul public prin mişmaşuri ingenioase, ci de clădirile pe care staţiunea le avea şi care au fost vândute de lichidator cu uşurinţa cu care acesta şi-ar fi înstrăinat bunuri din propria ogradă.

Cercetarea agricolă românească a traversat, după 1990, o perioadă dificilă din care nu a ieşit nici acum. Etalon al agriculturii româneşti odinioară, Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă (SCPP) Strejeşti nu a mai ieşit nici ea întreagă la lumină. Ba chiar a murit de tot, nu înainte însă ca şmecherii să profite din plin de avuţia publică de la Strejeşti. Pentru SCPP Strejeşti şi pentru alte unităţi similare din ţară, autorităţile române au încercat mai multe variante de salvare.

În 2006, la interpelarea unui deputat de Olt, Florin Iordache, pe tema staţiunii de la Strejeşti, ministrul Agriculturii de atunci, Gheorghe Flutur, răspundea: „Prin Legea 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice «Gheorghe Ionescu-Şişeşti», cu modificările şi completările ulterioare, s-a încercat remedierea acestei situaţii procedându-se la ştergerea unei părţi din datoriile acumulate, transformarea unităţilor de cercetare şi producţie agricolă în unităţi de cercetare-dezvoltare, cu statut de instituţii publice, finanţate din venituri proprii, transferarea unor unităţi de cercetare în subordinea universităţilor agricole, precum şi la transformarea unor unităţi în societăţi comerciale cu capital de stat. Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Strejeşti, judeţul Olt, este inclusă în Anexa nr. 3 a Legii 147/2004 privind aprobarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului 78/2003 pentru modificarea şi completarea Legii 290/2002. Proiectele de hotărâre ale Guvernului privind organizarea acestor unităţi sunt în curs de elaborare la Agenţia Domeniilor Statului. O primă variantă a acestui proiect a fost transmisă spre refacere la ADS pentru reevaluarea situaţiei patrimoniului imobil, în special a clădirilor din domeniul public al statului existente la unităţile care se transformă în societăţi comerciale şi care sunt necesare pentru această etapă pentru asigurarea sediilor unor unităţi din structura teritorială a Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale. În cazul SCPP Strejeşti, s-au solicitat unele clădiri de către Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă…“.

Un răspuns oficial care a rămas fără urmări benefice în cazul multor staţiuni de cercetare agricolă. La SCPP Strejeşti oricum nu avea ce urmări bune să mai aibă răspunsul ministrului Flutur, pentru că staţiunea a fost desfiinţată, iar multe dintre clădiri au fost făcute „pierdute“ pe drumul închiderii procedurii falimentului în instanţa de contencios-administrativ de la Tribunalul Olt. Un răspuns ar putea oferi lichidatorul judiciar Phoenix SPRL Slatina, care aparţine lui Gheorghe Rîciu şi care s-a ocupat de administrarea procedurii insolvenţei debitoarei SCPP Strejeşti. Nu nouă, ci organelor abilitate ale statului.

La tribunal – faliment, la Strejeşti – jaf

Conform anexei nr. 3 la Hotărârea Guvernului nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului, staţiunea desfiinţată avea în administrare un număr de 11 imobile – clădiri, proprietate publică a statului. În urma unor acţiuni succesive de inventariere, auditare şi control desfăşurate de reprezentanţii Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu Şişeşti” şi Agenţiei Domeniilor Statului, s-a constatat că mare parte din aceste bunuri au fost grevate cu sarcini pe parcursul desfăşurării procedurii de faliment.

Din conţinutul documentelor întocmite cu prilejul controalelor reieşea că mai multe din aceste clădiri, cu precădere parterele construcţiilor (cămin de nefamilişti, cantină, sedii administrative, grupuri sociale) erau deja vândute către diverse persoane, printre care se numără cunoscuţi oameni de afaceri din Olt. Toate bunurile au fost vândute ilegal nu înaintea, ci chiar în timpul derulării procedurii insolvenţei. Aşa se explică de ce raportul de lichidare depus de lichidator la data de 17 septembrie 2007 era foarte subţire şi confuz. Nu întâmplător la acea şedinţă Agenţia Domeniilor Statului, unul dintre creditori, formula obiecţiuni şi solicita completarea raportului cu prezentarea situaţiei juridice a clădirilor din domeniul public al statului aflate în administrarea debitoarei.

Deşi corect era ca judecătorul sindic – în cazul de faţă este vorba de judecătoarea Georgeta Istrate – să se edifice mai întâi de ce, cum şi către cine au fost înstrăinate aceste clădiri din patrimoniul public, prin sentinţa comercială nr. 100, adoptată în şedinţa publică din data de 18 februarie 2008 la Tribunalul Olt, Secţia Comercială şi de Contencios-Administrativ, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar SC Phoenix SRL şi, în temeiul art. 132 alin. 2 din Legea privind procedura insolvenţei, s-a dispus închiderea procedurii falimentului pentru Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă Strejeşti. Aşa că cel care a ştiut şi ştie cum au fost înstrăinate aceste părţi din averea publică – şi presupunem că nu pe boabe de porumb -, Gheorghe Rîciu, nici usturoi n-a mâncat, nici gura nu-i miroase. Oare?

Explicaţii de doi bani

Din explicaţiile oferite de către reprezentantul SC Pheonix SRL comisiilor de inventariere, auditare şi control, rezultă că acesta nu a ştiut că imobilele vândute aparţineau domeniului public al statului, „ele fiind identificate ca bunuri proprii ale staţiunii, cu ocazia inventarierii efectuate în debutul acţiunii de lichidare judiciară, pe baza documentelor de evidenţă contabilă a instituţiei care le avea în administrare“. Ca să vezi neştiinţă pe capul lichidatorului judiciar, o „neştiinţă“ despre care unii reprezentanţi ai ADS susţin că ar avea în spate documente falsificate. Nu ştim dacă poliţiştii au dat de asemenea documente în dosarul în care s-au efectuat cercetări pentru abuz şi care anul trecut a luat drumul Parchetului de pe lângă Judecătoria Slatina. Ştim însă că Gheorghe Rîciu nu se află la prima „neştiinţă“. El a fost implicat şi în falimentul SC Agromec Dobrun SA, ale cărei active au fost vândute printr-o licitaţie atât de corectă, încât Serviciul pentru Investigarea Fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Olt a propus începerea urmăririi penale în acest caz. De care Gheorghe Rîciu a scăpat într-un final, cu concursul unor oameni ai legii. Va scăpa şi-acum?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here