COMENTARIILE OLT-ALERT / Eu mă bucur de răul altuia. Pledoarie pentru România

O sintagmă imbecilă este vânturată vârtos în ultima perioadă în faţa camerelor de luat vederi sau în alte împrejurări, în contextul valurilor de reţineri şi arestări operate de procurorii DNA sau de condamnări decise de instanţele de judecată : „Eu nu mă bucur de răul altuia”.

Sintagma o culegi cu urechile nu din gura oamenilor simpli, a majorităţii care acordă Direcţiei Naţionale Anticorupţie o încredere uriaşă în prezent, ci de pe buzele parlamemtarilor, ale miniştrilor, ale funcţionarilor publici care se ştiu cu musca pe căciulă.

În ceea ce mă priveşte, eu mă bucur de răul altuia în condiţiile în care mă gândesc la zecile de înalţi demnitari condamnaţi după 1989 pentru fapte de corupţie, la sutele de funcţionari condamnaţi pentru luare de mită, trafic de influenţă sau abuz în serviciu, la sutele sau miile de cazuri de spălare de bani, la averile enorme câştigate pe căi ilegale şi ascunse prin paradisuri fiscale din întreaga lume. Mă bucur de răul altuia când mă gândesc la tăierile de salarii puse în practică de Guvernul Boc şi cărora le-au căzut pradă bugetari care au făcut foamea, la propriu, în timp ce unii miniştri ai acestui cabinet şi clientela politică spoliau bugetul ţării în afacerea „Microsoft”, băgând în buzunare zeci de milioane de euro.

A nu te bucura, în aceste condiţii, de răul lui Adrian Năstase, al turnătorului Dan Voiculescu, al lui Dorin Cocoş sau Adriean Videanu ori Viorel Hrebenciuc înseamnă să fii de acord cu ceea ce au făcut ei, ba chiar să fii mândru că România are asemenea oameni de nimic. Elementul religios în spiritul căruia este uzitată expresia nu-şi are locul şi rostul în contextul faptelor săvârşite de astfel de personaje.

Nu m-aş putea bucura de răul omului căruia îi loveşte trăznetul casa sau de cel lovit de o alunecare de teren sau de o viitură ori de cel care îşi pierde o fiinţă dragă. Dar de răul care îl loveşte în aceste zile pe fostul primar al Slatinei şi ministru al Finanţelor Darius Vâlcov, care a pus la cale, direct sau prin interpuşi, afaceri murdare cu bani publici şi cu procente generoase pentru buzunarele proprii, nu-mi pare rău că este luat la bani mărunţi de procurori. A nu mă bucura de răul lui ar însemna să accept ca fenomenul corupţiei să dăinuie în această ţară. Şi nu-mi permit acest lucru.

Pentru că fac parte dintre cei mulţi care, crezând în puterea Justiţiei, singurul domeniu în care în sfertul de veac scurs de la ceea ce s-a petrecut în 1989 s-a produs o adevărată reformă, cred că ţara aceasta are încă şansele unui viitor mai bun. N-aş putea gândi altfel!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here