Vizitele lui Cuza la Slatina. Gestul neașteptat pe care domnitorul l-a făcut în urma uneia dintre vizite

Informații istorice importante furnizate, de Ziua Micii Uniri, de istoricul Aurelia Grosu în legătură cu vizitele domnitorului Alexandru Ioan Cuza la Slatina. După o asemenea vizită, Cuza l-a destituit pe prefectul de Olt după ce un țăran i s-a plâns de sărăcie.

Al. I. Cuza a vizitat Slatina de trei ori, în anii 1859, 1862 și 1864. În chiar primul an de domnie, între 17-30 iunie 1859, cu prilejul călătoriei efectuate în câteva districte din România Mică, Al. I. Cuza se oprește la Slatina în ziua de 28 iunie, pentru a vizita instituțiile publice și a trece în revistă trupele dorobanților, notează, pe pagina sa de socializare, Aurelia Grosu.

„În anul 1862 a vizitat din nou orașul și a inspectat activitatea instituțiilor publice locale. Și de această dată a fost întâmpinat cu multă căldură de orășeni și țărani din satele învecinate. Un slătinean îi întinde o pâine mucegăită și uscată, spunându-i: «Iată, Măria Ta, ce pâine mâncăm noi». La reîntoarcerea în București, Domnul nu a uitat de plângerea slătinenilor și… îl destituie pe prefectul de Olt”, scrie istoricul.

Ultima vizită are loc în 1864, anul marilor reforme de modernizare a Principatelor Unite, printre care și reforma administrativă.

„Pentru prima dată se înființează instituția primăriei, comunele rurale și urbane fiind administrate de un primar. După ce a servit masa, a mers mai departe spre Craiova”, mai arată Aurelia Grosu.

Joi, 24 ianuarie, România a sărbătorit 160 de ani de la Unirea Principatelor Române.

Unirea Principatelor Române a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea, prin unirea Moldovei cu Țara Românească. Procesul unirii, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări, a cunoscut o etapă decisivă, care s-a dovedit a fi ireversibilă, prin alegerea colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

Procesul a început în 1848, o dată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. Deznodământul războiului Crimeii a stăvilit pentru un timp ambițiile geopolitice  ale imperiului rus la Dunărea de jos, fără a consolida efectiv imperiul Otoman de care depindeau principatele, ceea ce a creat un context favorabil realizării unirii. 

Votul popular favorabil unirii în ambele țări, rezultat în urma unor Adunări ad-hoc în 1857, a dus la Convenția de la Paris din 1858, o înțelegere între Marile Puteri, prin care se accepta o uniune mai mult formală între cele două țări, cu guverne diferite și cu unele instituții comune.

La începutul anului 1859, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei și Țării Românești, act care a adus cele două state într-o uniune personală. În 1862, cu ajutorul unioniștilor din cele două țări, Cuza a unificat Parlamentul și Guvernul, realizând unirea politică.

După înlăturarea sa de la putere, în 1866, unirea a fost consolidată de succesorul său, principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, iar constituția adoptată în acel an a denumit noul stat România.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here