Profesorul și scriitorul slătinean Constantin Voinescu a fost condus, luni, pe ultimul drum de familie și prieteni.
Zi tristă, luni, 4 noiembrie, pentru familie, prietenii și cunoscuții eminentului profesor de limba și literatura română, scriitorul Constantin Voinescu, condus pe ultimul drum.
De fapt, tristețea pricinuită de dispariția omului de cultură a depășit cu mult comunitatea în care el s-a manifestat și a creat, mesaje de condoleanțe venind din toată țara, de la mulți oameni de litere pe care Constantin Voineascu i-a avut aproape în proiectul pe care l-a născut și întreținut, în ultimii ani cu un sacrificiu de care puțini sunt în stare, din cauza stării precare de sănătate cu care s-a confruntat: revista OLTART, singura publicație de cultură din județ, dusă la un nivel de recunoaștere națională și, paradoxal, nesusținută financiar de autoritățile locale.
Printre cei veniți să pășească alături de regretatul prozator, critic literar și poet pe ultimul său drum pe pământ s-au numărat scriitorii Cornel Nicolae, Viorel Păcală, Marin Rada și Ioan-Nicolae Popescu.
Eminentul profesor și talentatul scriitor C. Voinescu s-a stins din viață sâmbătă dimineață, acasă, în brațele soției, la vârsta de 80 de ani. Măcinat de mai multe boli în ultimii ani, un cancer nemilos și galopant i-a luat șansa de a mai lupta pentru viață.
C. Voinescu a debutat editorial în 2002, cu romanul Dau cuvântul și stau jos, urmat, în 2004, de romanul Bomba lui Țeparu. În paralel, el a desfășurat o bogată activitate publicistică, tot pe tărâm cultural.
După ieșirea la pensie, în 2007, C. Voinescu a continuat să scrie, publicând peste 10 volume de literatură, călătorii, portrete despre scriitori, epigrame și de limbă, ultima carte, de poezie de data aceasta, intitulată Știam, Homer, că te prefaci, văzând lumina tiparului în vara acestui an.
Și mai avea proiecte, în ciuda bolilor care îi măcinau trupul slăbit. Dincolo de calitățile înalte dovedite în cariera profesională și culturală, C. Voinescu a lăsat și nenumărate dovezi în plan uman. Totdeauna jovial, înnăscut povestitor, era sufletul agapelor literare sau al întâlnirilor de orice altă factură; modul în care spunea glume, snoave sau ironiile sale spirituale îl făceau unic, extrem de gustat de cei cu care se înconjura. Iar generozitatea cu care a dăruit, gratuit, pe rețelele sociale, lecții de limbă, gramatică și ortografie (texte care au făcut obiectul unor cărți: Like Gramatica – 2016, Agramatica – 2018, Din vorbă-n vorbă – 2019, Limba noastră cea de toate zilele – 2024, coautor) sau cu care a împărțit, în dreapta și-n stânga, sfaturi și încurajări literare celor care au avut nevoie de ele dă măsura unui spirit cu adevărat ales.
Dumnezeu să-i odihnească sufletul trudit!
