Maşa Dinescu, unul dintre cei mai apreciaţi traducători ai dramaturgiei ruse, soţia scriitorului Mircea Dinescu, a murit la vârsta de 58 de ani, anunţă Teatrul Naţional Bucureşti.
Maşa Dinescu a murit. „Colectivul Teatrului Naţional Bucureşti anunţă cu tristeţe dispariţia prematură, la numai 58 de ani, a colegei noastre, Maşa Dinescu. A fost şefa Secretariatului literar, o bună cunoscătoare de teatru român şi străin, un om de o mare calitate profesională şi umană”, potrivit mesajului publicat pe pagina de Facebook a TNB.
Surse din cadrul familiei au precizat pentru Libertatea că aceasta suferea de o afecțiune gravă de mai multă vreme, retrăgându-se din viața publică în ultima perioadă.
Provenind din familia intelectualilor Elena Loghinovskaia şi Albert Kovacs, ambii specialişti în literatura rusă, Maşa Dinescu a fost unul dintre cei mai apreciaţi traducători ai dramaturgiei ruse, multe dintre versiunile oferite de ea stând la baza unor spectacole de succes din importante teatre ale ţării.
În prezent, în repertoriul TNB se regăsesc nu mai puţin de cinci spectacole a căror traducere îi aparţine: „Livada de vişini” de A. P. Cehov, r. David Doiashvili, „Revizorul” de N. V. Gogol, regia Felix Alexa, „Sinucigaşul” de Nikolai Erdman, regia Felix Alexa, „Terorism” de fraţii Presniakov, regia Felix Alexa, „UFO” de Ivan Vîrîpaev, regia Bobi Pricop.
În alte teatre, traducerile sale au fost puse în scenă de mari regizori, cum ar fi Andrei Şerban sau Yuri Kordonsky, la Teatrul Bulandra sau la Teatrul Naţional din Cluj. Incinerarea va avea loc miercuri, la ora 14,00, la Crematoriul Vitan Bârzeşti.
Mircea Dinescu, declarații despre povestea de iubire cu soția lui
Între Maşa şi Mircea Dinescu era o diferenţă de 11 ani, scriitorul cunoscându-şi soţia în jurul vârstei de 30 de ani.
„Împlinisem 30 de ani, iar ea abia termina liceul. E o diferenţă de 11 ani între noi. A fost fascinaţie reciprocă: ea, mult mai timidă şi mai cuminte decât mine, o fată graţioasă, care cânta la pian, făcuse balet şi voia să dea la Arhitectură. Eu: un derbedeu, lumpenproletarul trecut bine prin lume, ca un vas scuturat de multe furtuni. Eram obosit şi voiam să trag la o lagună. Am găsit în ea un port liniştit.”, mărturisea scriitorul în paginile revistei Asul Verde.
