Deputatul de Olt Cătălin Grecu se numără printre parlamentarii care susțin, prin semnătură, proiectul de modificare a legislației privind evidența persoanelor, măsură care ar pune capăt, printre altele, înregistrării fictive a unor reședințe la o singură adresă.
În ultimii ani, în România au fost semnalate în mass-media numeroase situaţii când la aceeaşi adresă erau înregistrate sute sau chiar mii de oameni care, de fapt, nu locuiau acolo.
În octombrie 2018, la o adresă din sectorul 3 din Capitală, apăreau înregistrate circa 5.000 de persoane. În iulie 2020, a fost relatată o situaţie similară în judeţul Iaşi. La o adresă
din comuna Moşna figurau cu viză de reşedinţă peste 3.000 de persoane.
În septembrie 2020, conform datelor oficiale, la patru adrese din oraşul Galaţi, deţinute de trei gălăţeni, locuiau peste 13.000 de persoane cu dublă cetăţenie. Cele mai multe persoane, peste 8.000, figurau la două adrese deţinute de acelaşi gălăţean.
Dar cel mai spectaculos caz a fost prezentat în mass media la începutul anului 2022. În luna februarie a.c, în Capitală, structura de Evidenţa Populaţiei a descoperit o adresă la care locuiau fictiv 18.000 de persoane, iar în ţară au fost identificate peste 150 de alte adrese cu mii de locuitori. Bucureştiul şi laşiul sunt oraşele unde sunt înregistrate cele mai multe persoane cu domiciliul la o singură adresă. Recent şi municipiul Vaslui a devenit de interes pentru derularea procedurii de obţinere a imei cărţi de identitate cu domiciliul în România.
Situaţia continuă să fie problematică. O demonstrează şi constatarea în luna martie a.c., de către Direcţia Locală de Evidenţă a Persoanelor Iaşi, care a înregistrat cel mai mare număr de cereri primite într-o lună în ultimii 10 ani.
Raportată la media lunară anuală, creşterea este de 40%. Concret, au fost procesate 8.958 de cereri din care 8.128 pentru acte de identitate, 183 pentru acte de identitate provizorii şi 647 pentru viză de reşedinţă.
Evidenţa cetăţenilor români care domiciliază în România se ţine în cadrul Sistemului naţional informatic de evidenţă a populaţiei în scopul cunoaşterii numărului, structurii şi mişcării populaţiei pe teritoriul ţării.
Dacă numărul şi structura populaţiei sunt cunoscute pe baza datelor furnizate de către autorităţile locale la naşterea persoanelor, mişcarea populaţiei pe teritoriul naţional este un fenomen dinamic, iar cunoaşterea acesteia se face exclusiv pe baza informaţiilor furnizate de persoane, cu ocazia prezenţei la serviciile publice comunitare de evidenţa persoanelor pentru a solicita acte de identitate sau înscrierea menţiunii de reşedinţă, depinde de obligaţiile stabilite în sarcina acestora şi de gradul de responsabilitate privind respectarea acestor obligaţii.
Totodată, reglementările legale în vigoare conţin obligaţii pentru cetăţeni referitoare la schimbarea domiciliului, dar modul în care sxmt formulate, nu permit sancţionarea nerespectării acestora, iar în cazul stabilirii reşedinţei, nici nu există instituite astfel de obligaţii.
Consecinţa acestei situaţii este că persoanele care declară schimbarea domiciliului sau solicită înscrierea menţiunii de reşedinţă, în marea majoritate a situaţiilor, o fac din interes personal.
„Nu puţine sunt însă situaţiile când persoanele obţin schimbarea domiciliului sau viza de reşedinţă la adrese la care nu locuiesc, aceasta fiind posibilă din lipsă de reglementări care să condiţioneze schimbarea domiciliului şi acordarea vizei de reşedinţă, de suprafaţa imobilului cu destinaţie de locuit şi de numărul de persoane care locuiesc la această adresă, conform datelor din registrul de evidenţă a persoanelor. Aici trebuie să intervenim ca astfel de lucruri să nu mai fie posibile”, spune parlamentarul de Olt.
Cu excepţia elevilor şi studenţilor, viza de reşedinţă este solicitată cel mai adesea pentru a obţine unele beneficii de moment, beneficii care sunt acordate pe baza dovezii din actul de identitate: înscrierea la grădiniţe/şcoli; acordarea imor compensări Ia cheltuielile de transport/cazare; acordarea de asistenţă socială/medicală, etc.; susţinerea imor examene; obţinerea de documente sau facilităţi fiscale; exprimarea dreptului de vot; altele, se arată în expunerea de motive a proiectului de act normativ.
Există de asemenea şi situaţii în care persoanele doresc să-şi schimbe domiciliul sau să-şi stabilească reşedinţa la adresele la care locuiesc efectiv, dar nu pot obţine acte de identitate sau viză de reşedinţă la aceste adrese, datorită proprietarilor care, fie nu se pot deplasa pentru a-şi exprima consimţământul necesar, fie nu sunt interesaţi să oficializeze domiciliul/reşedinţa în locuinţa lor, altor persoane.
O problemă importantă şi de actualitate o reprezintă continuarea limitării accesului persoanelor la serviciile de evidenţă a persoanelor, acesta fiind în continuare restricţionat numai la serviciile de la locul de domiciliu sau de reşedinţă al persoanei, cu toate că din anul 2014, Registrul Naţional de Evidenţă a Persoanelor este informatizat şi organizat pe un singur nivel-central (art.9 din HG 295/2021) şi cuprinde ansamblul datelor personale ale tuturor cetăţenilor români cu domiciliul şi/sau reşedinţa în România, ale celor care au dobândit statutul de cetăţean român cu domiciliul în străinătate, precum şi imaginile faciale ale cetăţenilor români cărora li s-au eliberat acte de identitate.
Această limitare nu se mai justifică şi continuă să determine greutăţi la obţinerea actelor de identitate. Argumentele menţionate au drept scop îmbunătăţirea calităţii serviciilor de evidenţa persoanelor, a calităţii datelor înregistrate în registrul de evidenţa persoanelor şi pentru crearea de facilităţi cetăţenilor români la obţinerea actelor de identitate.
