Marţi, 8 aprilie, se împlinesc doi ani de la trecerea în nefiinţă a scriitorului slătinean Paul Dogaru, în urma unei boli care l-a măcinat în ascuns.
Costel MIREA
Poetul, romancierul şi criticul literar Paul Dogaru s-a stins din viaţă în dimineaţa zilei de 8 aprilie 2012, chiar în ziua de Florii, în garsoniera sa de pe strada Cuza-Vodă, după o scurtă dar grea suferinţă, la capătul câtorva internări în spitale din Bucureşti şi Slatina. În ultimele săptămâni de viaţă a renunţat la întâlnirile cu prietenii din cauza suferinţei care săpase urme adânci pe trupul lui.
Paul Dogaru s-a născut la 5 iulie 1944, la Slatina. Harul de scriitor cu care Dumnezeu l-a înzestrat s-a materializat în volumele „Fotografii voalate“ (poeme, 2002, editura Scribul Slatina), „Singurătatea lupului“ (roman, 2007, edit. Alutus), „Obsesiile Mădălinei Crişu“ (roman, 2008, edit. Alutus) şi monografia „Nicolae Fulga – între fabulaţie şi adevăr“ (2010, edit. Alutus).
Cu o poftă de viaţă greu de imaginat în vecinătatea a şapte decenii de trai, Paul Dogaru îşi menţinea forma fizică de invidiat prin exerciţii aproape zilnice. Efortul la masa de scris era, şi el, extrem de susţinut; aşa a ajuns să dea gata trei cărţi greu de scris în doar patru ani. Mai avea proiectate alte trei cărţi, un roman, un volum de poeme şi un altul de critică literară, proiecte la care lucra intens. Boala de care nu ştia nimic l-a doborât, însă, subit la aproape 68 de ani. Cărţile nescrise pe pământ probabil că îi vor da multe nopţi albe în imaterialitatea eternităţii sale.
