de Gheorghe Atanasescu
Un român, Radu Golban, scormoneşte prin arhivele Occidentului şi descoperă noi valenţe ale unor documente uitate prin coclaurile secolului trecut. El a descoperit că datoria Germaniei faţă de România, ar echivala cam pe la 18 miliarde euro.
Căutând traiectul acestor bani în timp, Radu Golban a descoperit, recent, altceva.
Se pare că tezaurul nostru de aur, pe care noi îl ştiam că a fost dus în 1916 la Moscova, nu mai este acolo de mult timp. Iată cîteva date şi locuri din traseul tezaurului României puse cap la cap de Radu Golban:
-23 noiembrie 1916, Bucureştiul, ocupat de armata germană, capitulează.
-12-14 decembrie 1916, tezaurul României, în care se află şi 93.570 kilograme de aur, este încărcaat în două trenuri şi dus la Moscova.
– 7 noiembrie 1917, Marea Revoluţie Socialistă din Octombrie (între timp, România trecuse la calendarul Gregorian).
-13 ianuarie 1918, Sovietul Comisarilor Poporului rupe relaţiile diplomatice cu Regatul României şi nu recunoaşte proprietatea oligarhilor români asupra Tezaurului.
-3 martie 1918, Tratatul de pace de la Brest-Litovsk, ieşirea Rusiei din război.
-7 mai 1918, Tratatul de pace de la Bucureşti între România, pe de o parte, şi Germania, Turcia, Austro-Ungaria şi Bulgaria, pe de alta. România cedează o parte din teritorii şi controlul asupra activelor Băncii Naţionale, adică România ar fi renunţat la Tezaur.
-27 august 1918, acordul financiar dintre Germania şi Rusia prin care Rusia oferă Germaniei 245.500 kilograme aur, printre altele şi 93.537 kilograme aur din tezaurul României.
-10 septembrie 1918, primul transport cu aur pleacă de la Moscova la Berlin.
-30 septembrie 1918, al doilea transport cu aur pleacă la Berlin. De remarcat că în ambele transporturi sunt menţionate 93.536 kilograme aur, adică aurul României din Tezaur. Aceasta e toată cantitatea de aur pe care Rusia o cedează Germaniei din cele 245.500 de kilograme menţionate în acordul financiar.
-11 noiembrie 1918, Admistiţiul de Compiegne, între Germania, pe de o parte, şi Ftanţa şi Regatul Unit, pe de alta, care anulează Tratatul de la Brest-Litovsk, toate celelalte tratate anterioare şi recunoaşte înfrângerea Germaniei.
-5 decembrie 1918, 93.536 kilograme de aur pornesc, în două vagoane, pe linia ferată Mainz-Saarbrucken, adică din Germania către Franţa, pe riscul guvernului francez.
-28 iunie 1919, Tratatul de pace de la Versailles, pune ordine în problemele primului război mondial. Cele 93.536 kilograme de aur au rămas ale aliaţilor, iar România nu a cerut oficial înapoi acest aur.
-16 aprilie 1922, Tratatul de la Rapallo prin care Germania recunoaşte Rusia Sovietică şi renunţă la orice pretenţii de despăgubiri, cu condiţia ca nici Rusia să nu ceară despăgubiri.
-1956, 33 kilograme aur , cunoscute sub numele de Tezaurul de la Pietroasa, sunt aduse de la Moscova la Bucureşti.
Aceste 33 kilograme aur, împreună cu cele 93.536 kilograme aur care au fost duse de la Moscova la Paris, via Berlin, completează toate cele 93.570 kilograme aur care au plecat din gara Iaşi în 1916.
Să nu se fi pierdut nimic prin coclaurile Moscovei, sau ale Berlinului? Radu Golban susţine cu date acastă cantitate. A trecut un secol şi nimeni nu a vorbit nimic, nici Bucureştiul, nici Moscova, nici Berlinul, nici Parisul, tăcerea e de aur…
În ultimul sfert de secol toţi conducătorii noştri au fost plimbaţi pe la Bruxelles înainte şi după ce au ajuns la conducere şi sunt dependenţi de Uniunea Europeană. Nu cumva posturile lor or fi fost plătite din lingourile, din bijuteriile şi din monezile de aur ale tezaurului României? Tăcerea e de aur.
Din seria Nimicuri, nr 42/05 martie 2014.
