Scos în spațiul public după 1990 de fostul primar al Caracalului Gheorghe Anghel (judecat, în prezent, în două dosare de corupţie), care l-a făcut dintr-un anonim ingineraş provincial viceprimarul oraşului, deputatul PSD Florin Iordache a fost şi a rămas şters ca imagine publică, deşi are la activ mai multe mandate de ales în Camera Deputaţilor, carieră care ar fi trebuit să-i şlefuiască, măcar puţin, personalitatea fadă.
În primul mandat de deputat, conferinţele de presă organizate la Slatina reprezentau un deliciu pentru jurnaliştii care îi vânau perlele de limbă și gândire ce evidenţiau un individ de slabă instrucţie, cu un bagaj de cunoştinţe generale extrem de sărac. Între timp, lui Florin Iordache i-au crescut averea şi curajul bâlbâit în faţa camerelor de luat vederi. În rest, acelaşi om tern, cu un discurs comun, chinuit, previzibil, lipsit de idei care să suscite interesul publicului cultivat. Lucrurile acestea se văd cel mai bine atunci când parlamentarul nostru se află în dialog cu oameni sclipitori în idei şi discurs, iar o asemenea conjunctură s-a consumat nu demult într-o emisiune la Digi 24. Unde Iordache a fost invizibil pe lângă moderatorul creativ în întrebări şi pe lângă ceilalţi invitaţi cu nerv şi stilaţi în exprimare, cu argumente elocvente cărora Iordache le opunea, berbeceşte dar obtuz, limbajul său drept, neevoluat precum primarul Constanţei în ale cărei exhibiţii pe străzile staţiunii Mamaia deputatul din Olt vede nu o imensă ruşine pentru partid, ci o mare popularitate şi o atracţie turistică fără precedent. Atât poate omul, atât duce.
Nici sub aspect profesional nu am auzit de mari succese repurtate, ci doar de condiţia sa de trepăduş în a amâna la nesfârşit, prin diverse tertipuri, soluţiile finale ale instanţelor de judecată în dosarele fostului premier Adrian Năstase, servilism răsplătit azi de Victor Ponta prin menţinerea lui în activitatea politică de la centrul PSD şi, implicit, în Parlamentul României prin voturile adunate în Olt.
Doar în privinţa interesului propriu s-a descurcat ceva mai binişor, renunţând la apartamentul din Caracal în schimbul casei construite în Bragadiru, Ilfov, şi aranjându-şi soţia cu un post de judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar şi cu un loc de membru (vremelnic) într-o comisie din Consiliul Superior al Magistraturii. Aici nu putea rămâne slab pentru că, fiind cooptat, ca să zicem aşa, în marea şi nereformata echipă a clasei politice româneşti, vrei, nu vrei, te ia valul opulenţei. Și al tupeului, cam caricatural în cazul lui Florin Iordache, pentru că exagerările oamenilor fără chemare devin, întotdeauna, ridicole.
