Cum îşi încalcă propria deontologie Colegiul Medicilor Olt. Dovezi uluitoare

Conducerea executivă a Colegiului Medicilor Olt recunoaşte că în multe dintre cazurile de încălcare a deontologiei profesionale de către unii medici nu aplică legea în litera şi spiritul ei, ocolind astfel soluţiile care ar duce la sancţionarea doctorilor luaţi în colimator. Gazeta Nouă a intrat în posesia unei înregistrări audio în care vicepreşedintele acestui organism, medicul Viorel Rădulescu, declară, cu subiect şi predicat, că există multe cazuri care nu au fost aprofundate tocmai în ideea ca cei cercetaţi să nu fie sancţionaţi.

Iată ce cuprinde înregistrarea audio: „Ne confruntăm cu multe cazuri dificile, unele destul de complicate în sensul că sunt sesizări ale unor pacienţi cu probleme de ordin psihic, dar legea ne obligă să declanşăm cercetarea, şi în cursul cercetării ne-au mai venit încă 10, 12 sesizări de la aceeaşi pacienţi, şi nu reuşim să finalizăm cercetarea. De asemenea, sunt multe lucruri care ţin de etică şi deontologie şi pe care nu am dorit să le aprofundăm foarte tare pentru că ar fi însemnat ca o parte dintre colegii noştri să fie sancţionaţi. Nu am făcut acest lucru pentru că noi am considerat că este mai bine să prevenim decât să sancţionăm. Au fost chemaţi, s-a încercat medierea între colegi, dar sunt unele situaţii în care nu se acceptă această mediere (…) Noi considerăm că ne-am făcut datoria în ideea de a aplica cât mai aproape legea, pentru că, dacă am aplica-o la sânge ar ieşi alte lucruri (…)”.

Cuvintele care uluiesc au fost rostite de vicepreşedintele Colegiului Medicilor Olt la Adunarea Generală a organismului de vinerea trecută. Practica pe care acesta a dezvăluit-o ca fiind utilizată de colegiu cu jumătăţi de măsură contravine Codului de Deontologie Medicală a Colegiului Medicilor din România, care, la capitolul VIII, dedicat judecării cauzelor deontologice, prevede cu totul şi cu totul altceva.

La articolul 54, Codul stipulează că „cercetarea şi analiza oricărei sesizări privind existenţa unei posibile încălcări a dispoziţiilor prezentului cod de deontologie medicală se fac cu celeritate de către personale desemnate cu cercetarea faptei ori de către cei cărora le-au fost solicitate date în legătură cu soluţionarea sesizării, fiind obligate să acţioneze cu maximă diligenţă netergiversând sau prelungind realizarea atribuţiilor, respectiv comunicarea datelor solicitate”.

În aceeaşi înregistrare se mai arată cum actuala conducere închide ochii la nerespectarea obligaţiilor pe care le au medicii specialişti din cadrul comisiilor de specialitate, care, „în ideea de a nu se pune rău cu colegii, au refuzat să participe la activităţile comisiilor profesionale respective, în situaţii în care era unicul medic pe specialitatea respectivă”.
Cu toate acestea, nimeni nu a fost sancţionat.
 
Suspiciuni
 
„Păsărica” ieşită din gura lui Viorel Rădulescu aruncă suspiciuni asupra deciziilor pe care Colegiul Medicilor Olt le-a luat de-a lungul anilor sau urmează să le ia. Printre cazurile aflate „pe rol” se numără şi cel în care mai mulţi colegi ai medicului legist Sorin Lesnic l-au reclamat pe acesta de comportament abuziv, caz aflat de mai bine de trei luni în cercetare. Aceeaşi „păsărică” ne mai dezvăluie şi de ce acelaşi Lesnic a scăpat doar cu o mustrare din partea colegiului în urmă cu opt ani, deşi a fost acuzat de rudele unei femei că i-a înscenat acesteia nebunia – caz relatat pe larg de Gazeta Nouă în urmă cu două săptămâni. Şi lista poate continua cu numele altor medici „cercetaţi”. Problema este că practica Colegiului Medicilor Olt aruncă în derizoriu munca şi comportamentul medicilor cinstiţi, care nu sunt puţini.
 
Declaraţii contradictorii
 
Contactat telefonic pentru o explicaţie pe marginea propriilor declaraţii, Viorel Rădulescu a recunoscut că respectivele cuvinte îi aparţin.
 
„Câteodată trebuie să închidem ochii, pentru că situaţia desfăşurării activităţii în spital o impune”, a declarat vicepreşedintele Colegiului Medicilor Olt, explicând că termenul „diligenţă”, stipulat în art. 54 din Codul de Deontologie Medicală a Colegiului Medicilor din România se referă nu la strădania de a cerceta un medic, ci la îngrijirea pacientului.
După ce am citat integral articolul, Rădulescu şi-a schimbat poziţia, susţinând că el s-a referit la sesizările bolnavilor psihic.
„Noi ne-a făcut datoria şi m-am referit fix la acele cazuri de bolnavi psihic”, a reliefat el.
Ulterior, şi-a schimbat din nou poziţia, susţinând că, de fapt, când a spus ce a spus s-a referit la medicii care lipsesc de la comisiile profesionale.
„Ştiţi la ce m-am referit? La faptul că, dacă colegii noştri nu se prezintă la comisii şi suntem obligaţi să luăm din altă parte, aşa cum am spus acolo, teoretic ar trebui să îi sancţionăm”, şi-a modificat, iarăşi, Viorel Rădulescu declaraţia. 
Pentru a nu fi acuzaţi că scoatem din context spusele domniei-sale, redăm, în continuare, întreaga declaraţie, eliminând, evident, repetiţiile şi pasajele care nu au legătură cu subiectul.
„Cazurile de diligenţă se referă la cu totul altceva, domnule. Acolo se referă la a rezolva pacientul cu maximă diligenţă. E vorba de rezolvat pacientul, nu cazul medicului, pentru că de fiecare dată se interpretează aiurea legislaţia şi fiecare îşi dă cu părerea. De multe ori eşti obligat să fii la marginea legii şi a deontologiei statutului colegiului ca să salvezi bolnavul. Celelalte pot fi parţial trecute cu vederea, micile încălcări, care nici nu sunt încălcări, tocmai în spiritul acestei maxime diligenţe pentru pacient. Din păcate, legislaţia este împotriva noastră prin faptul că, considerându-ne funcţionari publici, poţi să fii supus unei legislaţii care nicăieri în Europa nu se aplică asupra corpului medical. Sunt situaţii în care nu mai poţi să faci medicină pentru că legislaţia nu-ţi dă voie să fii medic. Trebuie să fii întâi birocrat, să respecţi norme, legi şi alte minuni. S-a dus modul în care erau trataţi pacienţii acum 20 de ani, să zicem, în care relaţia medic – pacient era deasupra tuturor, în limitele unor legi corecte şi permisive. Acum s-a ajuns la o supra-reglementare care ne împiedică să ne desfăşurăm activitatea medicală.
Noi ne-a făcut datoria şi m-am referit fix la acele cazuri de bolnavi psihic. (…) 
Ştiţi la ce m-am referit? La faptul că, dacă colegii noştri nu se prezintă la comisii şi suntem obligaţi să luăm din altă parte, aşa cum am spus acolo, teoretic ar trebui să îi sancţionăm. Pentru că nu îşi respectă prezentarea la comisii. Or nu putem să facem treaba asta că atunci nu ar mai veni nimeni la comisii. La asta mă refeream. Faptul că ei n-au venit însemna să îi sancţionez. Or, n-am pe cine să pun. Sunt situaţii în care nu putem să îi sancţionăm pentru că nu mai are cine să vină la comisii. Aici este marea problemă pentru că nici legea, nici Codul nu o poate face în amănunt, pentru că o lege sau un cod deontologic, care este o normă de aplicare a ăstora nu poate să pună în amănunt. Acolo nu este prevăzută sancţiune, sunt sancţiunile generale. Dar v-am spus, dacă îl sancţionez pe ăla care nu mi-a venit la o comisie, pe medicul de specialitatea respectivă, ăla nu va mai veni niciodată în comisia respectivă. La asta mă refeream când am spus ce-am spus”. 

 No comment!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here