O afacere pornită anul trecut în cartierul slătinean Clocociov dă mari dureri de cap vecinilor – la propriu. Este vorba de un ditamai atelier de tâmplărie „răsărit” peste noapte, cu sprijinul mai multor instituţii publice, nu într-o zonă exclusiv economică, ci într-una de locuinţe. Zgomotul pe care utilajele din hala construită pe strada Boiangiului îl fac i-a scos din răbdări pe vecini. Mai mult, cei care au terenuri de vânzare în zonă nu mai găsesc clienţi, pentru că cei care ar dori să cumpere se feresc de disconfortul ambiental. Toate reclamaţiile formulate împotriva celor care deţin atelierul de tâmplărie s-au lovit de un zid făcut de instituţiile statului în jurul acestei afaceri, deşi ea ridică unele semne de întrebare. Serioase semne de întrebare.
Firma care deţine această afacere se numeşte SC Anil Construct SRL, a fost înfiinţată în 1996, este specializată în fabricarea ambalajelor din lemn şi este administrată de doi asociaţi, Virgil Rusoiu şi Marieta Carmen Ştefania Cristea. Până în 2014, atelierul de tâmplărie, care fabrică tamburi pentru companiile care produc cabluri, a funcţionat în strada Poenei, nr. 9, unde firma are sediul social. Probabil pentru că afacerea a luat proporţii, cei doi asociaţi au luat decizia de a muta utilajele în strada Boiangiului, nr. 13 D, într-o hală construită pe un teren aparţinând SC Carvil Grup SRL, administrată de aceeaşi doi asociaţi.
Problema este că, dacă în strada Poenei, utilajele huruiau într-o zonă larg economică, în Boiangiului ele huruie printre case locuite de familii, unele cu copii mici, altele cu bătrâni care după o viaţă cu griji au nevoie, acum, de linişte. Printre cei afectaţi de zgomotul generat de utilajele atelierului se numără şi un ofiţer de poliţie care, cunoscându-şi drepturile, a uzat de toate pârghiile legale pentru a se informa dacă afacerea răsărită peste noapte la o aruncătură de băţ de locuinţa sa respectă prevederile legale şi să se plângă de suferinţa provocată, lui şi familiei sale, de activitatea economică a firmei.
„Am încercat să vorbesc cu unul dintre patroni, domnul Rusoiu, să îi explic că zgomotul făcut de utilajele din hală este supărător, că trebuie să ia măsuri în acest sens. Discuţiile au fost zadarnice. Nu aş avea nimic cu afacerea domniei-sale dacă nu ar genera deranj. Soţia este disperată, avem un copil mic, trăim un infern atunci când utilajele merg la capacitate. Am făcut modificări la tocăria ferestrelor, am înlocuit garniturile vechi cu altele mai bune – degeaba. Văzând că nu am cu cine discuta, am cerut ajutorul instituţiilor publice abilitate”, a declarat poliţistul Claudiu Vasile.
Războiul hârtiilor
Ajutorul instituţiilor nu a întârziat să vină, dar nu în favoarea petentului. Cele mai multe dintre răspunsurile oficiale primite de acesta au fost rigid formulate, cu citate din legi, cu trimiteri la prevederi legale, fără nici cea mai mică trădare a discursului birocratic, în ciuda faptului că legea nu are doar literă, ci şi spirit. Cel nemulţumit a cerut alte şi alte lămuriri, iar răspunsurile s-au repetat.
Am luat şi noi pulsul acestui caz şi am descoperit, printre altele, că autorizaţia de mediu nr. 96 din 2.07.2014, solicitată de SC Anil Construct SRL, a fost emisă de Agenţia pentru Protecţia Mediului (APM) Olt cu o uşurinţă aproape suspectă. De pildă, înainte ca APM să decidă că autorizaţia poate fi emisă în urma unei proceduri simplificate trebuia să ţină cont de Ordinul ministrului Mediului şi Pădurilor 135/2010, potrivit căruia etapa de încadrare trebuie să se finalizeze cu o decizie prin care să se stabilească faptul că nu e necesară evaluarea impactului asupra mediului. O asemenea decizie nu există.
De asemenea, limita maximă admisă a zgomotului pe care specialiştii au trecut-o în autorizaţia de mediu este de 65 de decibeli, într-o interpretare cel puţin curioasă a STAS 1000/1988, care, la punctul 2.5, unde s-ar putea încadra situaţia de faţă, prevede o limită maximă admisă de 50 de decibeli. În plus, potrivit unui răspuns oficial al Primăriei Slatina, „funcţiunea dominantă a zonei este locuirea cu funcţiuni complementare admise: instituţii publice şi servicii, spaţii verzi amenajate, accese pietonale şi carosabile, parcaje, garaje, reţele tehnico-edilitare şi construcţii aferente”. Nicăieri în adresa nr. 99.539/14.10.2014 nu găsim activitatea economică desfăşurată de SC Anil Construct SRL, care este una industrială şi pentru care a fost emisă autorizaţia de mediu.
Complicităţi
Demersurile cetăţenilor au determinat Direcţia de Sănătate Publică să procedeze la măsurarea nivelului de zgomot în zonă, procedură finalizată cu succes: pentru cei reclamaţi. Într-un răspuns al APM Olt către Gazeta Nouă se arată că „buletinele de măsurători ale nivelului de zgomot emise în urma determinărilor sonometrice au reliefat faptul că nu sunt depăşiri ale limitelor admise…”.
Un răspuns similar l-am primit de la Garda de Mediu. Am fi decişi să credem că instituţiile implicate şi-au făcut pe deplin datoria dacă n-am fi împiedicaţi de informaţia potrivit căreia la ultima măsurătoare, cea din iulie anul acesta, angajaţii firmei n-ar fi încărcat într-un camion niscaiva utilaje chiar înainte ca specialiştii să sosească în incinta societăţii cu aparatura necesară; n-or fi fost tocmai utilajele care fac cel mai mult zgomot? Am fi decişi, de asemenea, să credem pe cuvânt instituţiile dacă n-am fi împiedicaţi de faptul că, deşi reprezentanţii Gărzii de Mediu au descins în control într-o zi de sâmbătă, când, prin condiţiile impuse în autorizaţia de mediu, firma nu ar fi trebuit să desfăşoare activitate la punctul de lucru din str. Boiangiului, compania a fost iertată. În sfârşit, ne-am putea călca pe inimă să credem în sinceritatea instituţiilor dacă nu ne-am lovi de adresa nr. 298/20.11.2014 prin care Direcţia de Sănătate Publică dovedeşte un exces de zel în a-l convinge pe reclamant că nu are dreptate, exces care emană un uşor iz de complicitate. Nimic din toate acestea nu este adevărat, susţin cei doi beneficiari ai afacerii.
„Am avut controale, s-au făcut măsurători, totul a ieşit bine. Nu încălcăm nicio lege, este vorba doar de o chestiune personală a domnului care ne tot reclamă. O să-i facem plângere”, a declarat unul dintre asociaţi, Carmen Cristea.
La drept vorbind, am tinde să îi dăm crezare dacă n-am fi în posesia unei probe care arată că firma a încălcat condiţiile impuse în autorizaţia de mediu (eliberată aşa cum a fost eliberată) în privinţa lucrului în spaţiu închis. Şi dacă am face abstracţie de faptul că toate camioanele care încarcă şi descarcă marfă în incinta companiei încalcă legislaţia rutieră circulând pe artere pe care este impusă restricţie de tonaj. Despre alte dedesubturi ale acestei afaceri, într-o viitoare ediţie.
