Expoziția de Istorie şi Cultură a orașului Slatina a fost redeschisă publicului larg luni, 22 ianuarie, momentul făcând parte din seria manifestărilor dedicate aniversării a 650 de ani de atestare documentară (20 ianuarie 1368) Slatinei.
La redeschiderea expoziției permanente, închisă în urmă cu 14 ani, odată cu începerea lucrărilor de reabilitare a muzeului, au fost prezente mai multe personalități, specialiști în domeniul muzeal, figuri ale lumii artistice locale, reprezentanți ale unor alte instituții de cultură ale județului.
Evenimentul a fost deschis de directorul muzeului, dr. Laurențiu Guțică, care a formulat, din capul locului, în cuvinte frumos meșteșugite, o invitație către public la vizitarea comorilor din muzeu, susținând că „cei care nu ne-au călcat pragul până acum, să știe că o zi petrecută în muzeu contează mai mult decât o veșnicie petrecută în afara lui”.
Apoi, directorul instituției a prezentat, într-un regim estetic, mustind de informații care atrag, valorile inestimabile pe care, redeschisă, expoziția de istorie și cultură a Slatinei le oferă tuturor categoriilor de public.
„Vă invităm să fiți atenți la proiectele noastre culturale, deoarece Muzeul Județean Olt a dovedit, spun eu, de-a lungul timpului, că este o ambasadă a spiritului cultural oltean, este un model de referință pentru ceea ce înseamnă pulsul cultural al județului în care trăim cu toții. De câteva zile, cu toții ne bucurăm de «Slatina 650». Am văzut împreună, la Slatina, documentul de atestare de la 20 ianuarie 1368, am avut spectacole de muzică grandioase, am avut Gala Laureaților. Astăzi a venit vremea să vă spunem câte ceva despre povestea fără sfârșit a istoriei orașului nostru. Într-un spațiu de 120 de metri pătrați, împreună cu colegii mei, am reușit să redăm măreția istoriei pe care-o avem și-am plecat, cumva, din paleolitic, ajungând până în perioada contemporană.
Prima sală pe care o veți vizita se cheamă «Slatina de la preistorie la istorie», susținută de obiecte și izvoare pe care am să vă las să le descoperiți; a doua sală se cheamă „De la Evul Mediu spre Modernitate”; a treia – „Slatina – perioada contemporană”. Într-o formulă muzeo-tehnică inedită și atractivă, am gândit și două reconstituiri: ceea ce reprezintă o emblemă pentru orașul Slatina, strada Lipscani, noi am reconstituit-o în miniatură și-o să vedeți că pe această stradă Lipscani, pavată cu piatră cubică, veți descoperi patru prăvălii de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul celui de-al XX-lea. Am început cu ceea ce în perioada respectivă se chema un magazin de coloniale, numit „La pomul de aur”, un atelier de fotografie (pentru că mulți dintre dumnaevoastră sunteți pasionați de fotografie, iar noi avem o colecție impresionantă) care se numea „Foto Elegant”, o farmacie „Sf. Gheorghe” – a lui Leonte Voiculescu, un magazin de optică medicală, o librărie, care – culmea! – se numea, apropo de anul în care sărbătorim Centenarul Marii Unirii, „La România Mare”, și, nu în ultimul rând, un atelier de reparații de ceasuri. Astăzi ne-am obișnuit să luăm ceasuri prin satelit, însă existau odată oameni care aveau grijă ca inima ceasornicelor să bată în permanență, iar ceasul era un obiect de referință în viața cotidiană a omului. Priviți-l pe cel care bate pe frontispiciul acestei clădiri de peste 120 de ani și pe care noi l-am repus în funcțiune cu piese originale, astfel încât să ne putem bucura de atmosfera anului 1893.
Piesa de rezistență – spun eu – a expoziției pe care o vernisăm astăzi este salonul de epocă (sfârșit de secol nouăsprezece – început de secol douăzeci), un salon pe care îl avem, în cea mai mare parte, dintr-o casă slătineană care vă este cunoscută, Casa Călugăru, a generalului Călugăru, care astăzi îl are proprietar pe domnul Iovu. De-acolo noi avem majoritatea obiectelor nu cumpărate, ci donate de Felicia Călugăru, pe vremea când trăia (Dumnezeu s-o ierte!), și care, de fiecare dată, ne chema, ne servea dulceață de cireșe sau de vișine și plecam la muzeu cu câte un obiect, fie că s-a numit un dulap, fie că s-a numit un serviciu de ceai, fie că s-a numit un tablou cu un mire și-o mireasă în perioada interbelică. Ca să trag o concluzie, voi spune că expoziția de față e cel de-al doilea pas pe care-l face Muzeul județean Olt în deschiderea totală către public și sper ca anul viitor să deschidem, dacă vom avea susținerea Consiliului Județean Olt, încă două secții: în premieră – o secție de etnografie – pentru că avem un patrimoniu care a stat multă vreme în depozite și a fost văzut de dumneavoastră numai în cadrul unor expoziții temporare. De aceea, noi am renunțat la partea de birouri administrative din față, construind o clădire în spate, și avem șansa de a obține cel puțin două săli în care vom reconstitui secția etnografică.
O altă secție ar fi dedicată celor mai importante date istorice de pe Valea Dârjovului. Va fi reflectată și perioada migrațiilor, de modernizare și contemporaneitate, unde să ne axăm pe participarea județului Olt la marile momente ale istoriei noastre naționale: 1821, 1848, 1859, 1877. Vom amenaja, aici, câteva panoplii de arme și vom încerca o reconstituire a trecerii Dunării (august 1877). Din păcate, spațiul nu ne ajunge. Au fost mulți care spuneau că patrimoniul muzeului nu există și că de-aia stăm de ani de zile cu muzeul gol. Pot să vă spun că, în momentul de față, cu patrimoniul pe care-l avem, putem să umplem cinci clădiri. Avem obiecte și în depozite, pe care le rulăm periodic prin expoziții, fie prin schimburi cu colegii din țară”, a vorbit Laurențiu Guțică.
De la redeschiderea expoziției permanente nu a lipsit Aurelia Grosu, căreia i s-a acordat titlul de „Personalitatea anului” și care a făcut, și ea, o frumoasă pledoarie pentru instituția unde a lucrat zeci de ani de zile, susținând că nu poate exista comparație între „era vizuală, în care suntem tentați să privim muzeele doar din această perspectivă”, și substanța lucrurilor originale.
„Pășim într-un alt timp, un timp pe care-l vom percepe prin autenticitatea obiectelor ce sunt expuse în secția de istorie și cultură slătineană, un timp al unei epoci în care evoluția își avea pașii proprii de afirmare, un timp al unei vieți cotidiene prea puțin exploatate în rețeaua muzeală din țara noastră. Cu siguranță, veți fi impresionați de valoarea patrimoniului deținut de Muzeul Județean Olt, începând din arheologie până către contemporaneitate, obiecte cu titlu de unicat sau de raritate. Totul este amenajat într-o formulă muzeografică prin care obiectul să iasă în evidență, să vorbească, și eu cred că în această eră a vizualului, în care suntem tentați să privim muzeele doar din această perspectivă, nimic nu poate înlocui originalul. E altceva când te uiți la un topor din piatră de acum 5.000 de ani și îl vezi, la o hartă din 1772 în care figurează și Slatina, la fotografiile de epocă în care Slatina avea viață, avea puls, ascundea destine, oameni care au dus la dezvoltarea acestui oraș. Știu ce înseamnă să faci un muzeu și, cu toată sinceritatea și dragostea, felicit întreg colectivul muzeului și pe Laurențiu pentru această nouă abordare a Muzeului Județean Olt”, a spus publicului Aurelia Grosu.
La evenimentul de luni au mai vorbit Bogdan Bădițoiu, directorul Arhivelor Naționale Olt, dar și managerii muzeelor județene din Argeș și Teleorman, Cornel Popescu și Pavel Mirea, dar și un reprezentat al Episcopiei Slatinei și Romanaților.
De asemenea, la reinaugurarea expoziției au mai participat, printre alții, scriitorul și pictorul Gheorghe Atanasescu, actorul Nicu Popa și artistul fotograf Valeru Ciurea.
După tăierea panglicii inaugurale, publicul prezent a putut vizita secțiile expoziției redeschise, având-o drept ghid pe Denissa Guțică Florescu, muzeograf în cadrul instituției.
